În general, se vorbește prea puțin despre oamenii din spatele unor evenimente sportive, asta deși ei duc mai tot greul. Poate că a venit vremea să îi cunoaștem mai bine.
*******
O ciorbă mare. Sau, mai bine, paste aveți? Oricum, o bere. Ba nu, mai bine două. Și o cafea, vă rog. E vînzoleală mare în Micul Golf de la 2 Mai. Muzică tare și multe voci, care se amestecă continuu.
Locul – favorit al nudiștilor, pe vremuri -, e înțesat acum de sportivi în lycra, femei în rochii vaporoase și copii. Plus cîini de oraș. Adulții stau la mese, povestesc cu voce tare. Urme de transpirație, dîre de bucurie pe fețele multora.
”Fără Asfalt – Triatlon la mare” e pe terminate, mai sosesc alergătorii de la urmă, acolo unde, trebuie să știți, e adevărata suferință.
Tudor Vlad – căruia toată lumea îi zice Dudu – are un zîmbet obosit pe față. E al șaptea an în care organizează triatlonul – primul off road din România – și, ca de fiecare dată, îi vine să spună că nu va mai face asta niciodată.
E muncă epuizantă în spate, să pui cap la cap detaliile organizatorice pentru cele trei probe (înot, ciclism și alergare), să găsești voluntari, să vorbești cu parteneri, prieteni și să convingi ceva sponsori, ca să îți fie alături.
În ciuda tuturor greutăților, Dudu spune că îi place, că vrea să ducă proiectul mai departe. ”Triatloniștii sunt, în general, oameni mai educați, care au totodată o înclinație către a descoperi”. ”Aici, la Fără Asfalt, am creat un fel de comunitate, unde oamenii nu doar împărtășesc pasiunea pentru sport, dar au ajuns să facă chiar afaceri împreună”.
”Oamenii își schimbă viața cu ajutorul sportului. Pentru a te pregăti, pentru a face triatlon în mod susținut cam trebuie să renunți la unele obiceiuri: fumat, bere etc. Devii astfel mai atent la persoana ta, la nevoile tale reale. Sportul îi ajută pe oameni să se cunoască mai bine, începi să ai o altă relație cu oamenii din viața ta, dar și cu tine în situații tensionate, complicate”
Fără Asfalt a ajuns acum la o limită: a fost atinsă cifra de 800, adică numărul maxim de participanți ce pot fi acceptați în condițiile din zona 2 Mai-Vama Veche. La prima ediție au fost circa 200.
”Nu vreau să avem mai mulți participanți. Altfel, ar fi greu de asigurat condiții optime pentru toți, ar fi vorba și de impact asupra mediului”.
”Acum evenimentul se autosusține. Nu cîștigăm nimic în urma organizării, doar acopăr cheltuielile, pot să plătesc oamenii implicați. A fost nevoie de trei ani pentru a ajunge în această situație, ani în care am adus bani de acasă”.
”Vreau să ținem și taxele cît mai mici. Nu e ușor, în condițiile în care sponsorii ce ar mai putea oferi bani nu sunt interesați de evenimente care nu au public mare”.
Pare foarte mult, dar costurile de organizare a unui astfel de eveniment sunt de circa 60 mii de euro. O bună parte a costurilor sunt de fapt servicii, unele oferite pe bază de voluntariat sau venite din partea unor prieteni sau parteneri. Altfel, fondul de premiere a fost de circa 6.000 euro, dintre care jumătate oferit de Intersport (sub formă de vouchere), circa 1.500 euro bani cash și alte vouchere de la Emag.
Spre deosebire de ceea ce se întîmplă în Occident, triatlonul nu e încă foarte popular în România. ”Cred că la noi sunt circa 2.000 de oameni care vin regulat la concursuri. Costurile sunt mari, e nevoie să plătești taxă de participare, o bicicletă bună costă peste 3.000 lei, la fel echipamentul de înot, costă și orele la bazin, cei pasionați investesc mai serios și în pantofi de alergare”.
”Dar fenomentul triatlonului merge totuși bine, cu o evoluție spectaculoasă în ultimii cinci ani. După cum spuneam, suntem departe față de alții, însă cred că fenomenul va crește destul de mult. Abia atunci o să devină profitabile și afacerile în acest domeniu”.
Cum va fi să fie viitorul? ”Pentru mine, concursul acesta e de fapt o împărtăşire pe scară largă a unor stări. E o formă de ecologie mentală. Îmi doresc ca oamenii să vină aici cu mai multă deschidere, să aibă o stare din ce în ce mai plină și mai bucuroasă, dată de întâlnirea cu natura, cu propriile limite”.
”Nu în ultimul rînd, aș vrea să văd o creștere spectaculoasă și a ”Fără Asfalt – Triatlon la munte”. Care, din cauza restricțiilor bugetare, nu va mai avea o latură competitivă, ci se transformă într-o întîlnire în natură, între prieteni.
Două apeluri de urgență luate – cu scuzele de rigoare – în timpul discuției. Alte cîteva respinse. Un om din echipa de organizare care trebuia să anunțe neapărat ceva. Și acest dialog. Gata, Dudu nu mai poate sta. Mai sunt încă multe de rezolvat.
Foto: Mircea Struțeanu
Romanian
English