duminică, iunie 20 2021

Un ultramaraton în Bucegi. Primul concurs de acest gen organizat preponderent pentru alergători din afara țării. Curse de 100 km și 50 km, desfășurate în condiții extrem de dificile, cu zăpadă, ceață, noaptea. O perspectivă din interior.

Tr

de Marius Cornea*

Aprilie 2014. Mai sunt câteva zile până la Paște și pe munte s-a depus un strat considerabil de zăpadă, de la ultima ninsoare. Plecăm să verificăm o parte de traseu, de la Moieciu de Sus – Poiana Guțanu – Șaua Strunga – Șaua Strungulița – Bărbulețu – Moieciu de Sus. După Poiana Guțanu înaintăm greu prin zăpada ce trece de genunchi. Spre seară ajungem înapoi în Moieciu de Sus și ne punem speranța că în următoarele patru săptămâni zăpada se va topi și vor fi condiții bune de concurs.

Mai 2014. În primele zile ale lunii a mai căzut o zăpadă la peste 2000m altitudine, fapt care ne pune serios pe gânduri în legătură cu desfășurarea concursului, al cărui start este peste 10 zile!

Vineri 9 mai. Plecăm să verificăm traseul pe secțiunea sat Poarta – Clincea – Țigănești – Mălăiești – Vf. Omu – Refugiul Bătrâna – Peștera – Șaua Strungulița – Moieciu de Sus. Toate bune până la Mălăiești, chiar dacă întâlnim porțiuni întinse cu zăpadă. Aflăm că drumul de vară spre Vf.Omu este închis din cauza pericolului de avalanșe.

Ne hotărâm să ajungem la Omu prin Hornuri. Reușim, dar cu greu, după ce am urcat efectiv în patru labe. Ajungem pe platou și o ceață deasă ne întâmpină și nu ne dă posibilitatea să vedem în ansamblu cât de rea este situația. Când ajungem la Omu, cabanierul se uită la noi ca la niște picați din lună! Pentru a intra în cabană trecem printr-o poartă de zăpadă mai înaltă de doi metri! Mâncăm o ciorbă caldă și plecăm mai departe, spre refugiul Bătrâna, pe Drumul Grănicerilor.

T1 După câteva minute se dezlănțuie iadul. Pe lângă ceața deasă și zăpada ce trece de brâu în unele locuri, începe un vânt și o ploaie cu grindină care ne biciuiește din toate părțile. Nu se mai vede nimic la 10 metri în față și ne croim drum cu greu, stâlpii cu marcaje fiind ascunși de zăpadă și de ceață. După un timp se oprește grindina,dar continuă sa plouă. Se apropie noaptea și noi de-abia trecem prin jnepeniș.

Ajungem la Refugiul Bătrâna, dar s-a întunecat de tot. La ora asta trebuia să fi ajuns la Padina! Este ora 22:30 și începem coborârea spre Peștera, prin Valea Doamnele. Tot acum începe și o ploaie torențială, ca să pună capac la tot ce-am pățit până acum!

Ajungem la Padina după trei ore, pe la 1:30 în noapte. Mâncăm tăcuți. Ne gândim ce-ar fi de făcut: anulăm concursul sau schimbăm traseul? Mai sunt doar șapte zile până la start!

După câteva ore de somn chinuit, ne trezim și plecăm spre Șaua Strungulița. A-nceput din nou să plouă. De partea cealaltă ne întâmpină o furtună serioasă, că de-abia ne ținem pe picioare. Ceața este atât de deasă că nu vezi la cinci metri în față! Încercăm să mergem pe sub creastă ca să mai scăpăm de vânt. Când începem să coborâm pe Bărbulețu se oprește și ploaia, în sfârșit.

Ajunși acasă, avem de luat o hotărâre importantă. Calculăm dacă avem timp să modificăm și să marcăm traseul nou, să informăm concurenții și autoritățile despre modificări. Dacă, dacă… Și prognoza meteo indică ploi în următoarele zile!

Este clar că de la Mălăiești traseul nu poate continua pe varianta inițială, la deal. Atunci o luăm la vale, pe la Diham! Trebuie să schimbăm traseele de la ambele curse. Mai avem șase zile să marcăm 150km și să organizăm punctele de control pe noile trasee. Toată munca de peste un an de zile s-a dus! Punem capul ”în potecă” și dăm drumul la treabă.

Mai vin ceva voluntari din Anglia și marcăm kilometru dupa kilometre, chiar dacă ploaia nu ne dă pace. Mai sunt două zile și mai sunt de marcat vreo 25 km. Unii se ocupă de marcare, alții fac munca de birou, trimițând e-mailuri cu modificările către concurenți, Jandarmerie, Salvamont etc. Mai sunt și alte chestiuni de organizare de ultim moment, plus că nu știm dacă noile hărți de concurs vor ajunge la timp.

Vineri 16 mai. Cu doar două ore înainte de ședința tehnică ajung și noile hărți. Vești bune și de pe munte: aproape s-a terminat marcarea traseelor, iar vremea s-a mai îmbunat. Răsuflăm cât de cât ușurați. DuT0pă câteva zile în care nimeni din echipa de organizare n-a dormit mai mult de patru ore pe noapte și n-a mâncat decât o dată pe zi, suntem aproape gata de start.

Sâmbătă 17 mai, ora 5:30 dimineața. Încep să se strângă concurenții la start. Vremea pare să țină cu noi, ploaia s-a oprit și e un pic de soare.

Ora 6:00. Vlad Țepeș dă gongul de start și începe aventura! Pe Clincea se lasă ceața, la Țigănești ninge, între Mălăiești și Diham îi mai dă o ploicică, iar între Poiana Coștilei și Piatra Arsă plouă cu intermitențe. Între timp, pe traseul de 50km alergătorii nu văd nimic în Șaua Strunga și Șaua Strungulița din cauza ceții și a ninsorii. Unii ies din traseu pentru că nu pot găsi stâlpii cu marcaje! Voluntarii și băieții de la Salvamont îi readuc pe calea cea bună.

După o vreme se ridică ceața și alergătorii pot găsi cu ușurință, acum, traseul. Primii trei sosiți la proba de 50 km sunt români. Bravo lor!  După opt ore și jumătate sosesc cu bine toți participanții .Un singur abandon. Rezultatele finale sunt disponibile aici.

Pe la 20h:14 ajunge la Moieciu de Sus primul concurent de la 100km. Se anunță o noapte lungă pentru majoritatea alergătorilor, care vor avea de parcurs ultimii 30-35 de km pe timp de noapte. Cerul s-a înseninat și a răsărit o lună mare care mai luminează potecile, dar s-a lăsat frigul. Pe sus, pe munte sunt sub zero grade Celsius!

Câțiva concurenți s-au încurcat la cotul spre Bărbulețu.Oboseala începe să-și spună cuvântul. Avem ceva emoții când ultimul alergător, un neamț, nu mai iese din pădure la Bolboci. În cele din urmă ajunge la Padina pe la ora 2:00, iar la Moieciu de Sus pe la ora 7:00 dimineața, duminică. S-a încadrat în timpul limită, așa că il lăsăm să continue.

Duminică 18 mai. Castelul Bran, ora 12:00. Începe festivitatea de premiere. După toate prezentările de început, începe premierea propriu-zisă. Exact în momentul în care câștigătorul de la 100km, polonezul Andrzej Dabrowa, își primește premiul, ajunge și ultimul concurent, neamțul cel ambițios. Lumea e în delir. Ce asemănare între organizatori și ultimul concurent ! Toți au terminat ce aveau de făcut, exact la momentul potrivit!

T2La prima ediție a ultramaratonului Transylvania 100k, toți concurenții, fie străini, fie români, au apreciat frumusețea traseului cât și buna organizare, promițând că vor reveni pentru a parcurge și traseul original.

Sunt multe de povestit despre acest concurs. Contează însă că lumea a fost mulțumită și că nu au fost incidente serioase, doar cinci abandonuri. Poate ar fi de menționat întâlnirea unui alergător britanic cu un urs pe poteca de sub Telecabină. Saracu’ om, a greșit traseul, în loc să o ia pe triunghi albastru, pe Jepii Mari, a luat-o pe cruce albastră, dar l-a întors ursul și a găsit poteca bună!

Ce ar mai fi de spus? Doar că Asociația Transilvania 100 – Brașov, ce organizează concursul, a început deja pregătirile pentru ediția a II-a care va avea startul pe 16 mai 2015!

Câteva impresii ale concurenților. Mai multe pot fi găsite pe pagina de FaceBook a evenimentului.

Bogdan Giubega:
First of all, let me tell you that I was honored to participate at the event, and to congratulate you for the amazing way in which you managed to organize it. I am new to trail running, but I hike a lot, so most of the trail, I already knew. It was beautiful nonetheless, and I believe that the people who saw it first, were quite taken. The speed with which you managed to alter the course, and mark it, speaks volumes about the quality of the organization; it was like Rapid Reaction Force or something.The staff and volunteers were very helpfull, and friendly. I also have only good words to say about the people from Salvamont and Jandarmerie. I hope that you will reach 100 editions of the run, so I can brag about participating in the first 🙂
If you will organize the second edition, I’m in!

Tibi Useriu:
Plăcere și exasperare, satisfacție și disperare, încântare și iar demoralizare, cam asta simti în timpul unei curse de ultratrail de100km.
Totul a meritat pentru că am adus acasa (la Tasu) premiul cel mare și mult visat, locul I la categoria mea și locul II în clasamentul general. Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat și susținut!

Mark Clayton:
Wow……an amazing weekend. Total respect for organising such a great new race, and then executing it so successfully was very impressive. The attention to detail and the support from various quarters was truly exceptional.

Hanno Torn:
What a great race with mark cliff!  Managed to avoid the bears and wolves, ran through snow, rain, sunshine; saw the sun rise, sun set, the moon rise, and sun rise again! Knackered and happy!! Thanks to team for organising a brilliant race!

*Marius Cornea face parte din echipa de organizare a ultramaratonului montan Transylvania 100k

Comments

comments

Previous

Mișcarea face bine

Next

Maraton și în Munții Lătoriței

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also