Tocmai s-au împlinit 90 de ani de la ceea ce poate fi considerată prima cursă de alergare montană din România.
Chiar dacă nu se știu prea multe lucruri despre asta, alergarea montană din România are totuși o istorie destul de îndelungată.
Reproducem în continuare un fragment din cartea nepublicată a dlui Mircea Ordean, ”Sus la munte, la izvor” în care se vorbește despre primul concurs de cros montan, organizat pe 25 octombrie 1925, pe distanța de circa 45 km, pe traseul Bușteni – Omu – Peștera – Bolboci – Cantonul Jepi – Bușteni.
E o relatare plină de farmec, în care se pomenește despre entuziasmul pionierilor mersului la munte din țara noastră, despre ambiție, determinare și de… premii simbolice.
”S-au organizat în aceeaşi perioadă, poate influenţat de manifestări similare ale S.K.V., şi concursuri de cros montan.
Cel dintîi de care avem ştiinţă a avut loc la 25 octombrie 1925, sub oblăduirea Subcomisiei deTurism a F.S.S.R. Ruta, măsurînd 45 de kilometri, pornea de la Buşteni, atingînd succesiv Valea Cerbului, Omu (comisar de control: Grigore Pescaru), Peştera (Butmăloi şi Repanovici), Bolboci (Petruş, Farcaş şi Răspop), Cantonul Jepi (Săvescu şi T. Constantinescu), revenindu-se finalmente în Buşteni.
Bucureştenii – concurenţi, juriu şi spectatori – au călătorit în vederea acestei întreceri cu trenul de noapte, într-o aglomeraţie de nedescris. Sosiţi la ora 3 şi jumătate în localitatea de sub Caraiman au fost întîmpinaţi cu ceaiuri calde de către cofetarul Moarcăş, în localul căruia s-a purces imediat la înscrierile de concurenţi.
Apoi, la ora 5, cu mult înaintea răsăritului, s-a dat plecarea în cursă. Inițial plutonul a fost condus de către Cr. Dedula şi H. Taflan, dar dincolo de Poiana Coştilei în frunte s-au instalat fraţii Alexandru şi Toma Calista, care aveau să treacă de altfel primii linia de sosire. Timpii pe parcurs ai cîştigătorului, Alexandru Calista: Omul ora 7:45, Casa Peştera 8:45, Bolboci 10:00, Canton Schiel 12:10. După cei doi fraţi (secundul venind după două minute) au sosit Iuliu Kroner (la 20 de minute), Ion Petrescu (după o oră),Const. Stoenescu (la o oră şi jumătate) şi Starjil. Ceilalţi au abandonat pe parcurs, dar pentru efortul lor merită consemnaţi Matei Stelian, Ioan Coza, Cristache Dedula, Horia şi Const. Taflan, Nicolae Comănescu,Brandwein, Untăreanu, Bela Sas şi Zăinescu.
După cursă, unii concurenţi s-au îndreptat spre gară, alţii au găsit puterea să meargă alături de oficiali la Peştera. În ziua următoare, unii dintre membrii subcomisiei de turism, îndrumaţi de Comănescu, Repanovici, Răspop şi Petruş, au făcut o excursie în zonă, coborînd pe Valea Horoabei.
Peste o lună, cofetarul Moarcăş a organizat o alergare similară, învingătorul primind o pereche de bocanci. Apoi, sub impresia unui accident mortal petrecut în munţii Făgăraşului la un cros al SKV, subcomisia de turism a hotărît ca în viitoarele curse să instituie pauze de 30 de minute după fiecare etapă de parcurs. De asemenea, startul nu s-a mai dat din Buşteni, ci de la Omul, atinse fiind apoi Bulboace, Cantonul Schiel şi Buşteni.
În prima alergare de acest fel a cîştigat Constantin Enache (premiu: un termos şi un serviciu de aluminiu pentru ceai şi masă). În 1927, pe ruta Buşteni-Peştera-Sinaia, a cîştigat Costică Pascu, urmat de fratele său Filică, de Iosif Covaci, G. Gâtej şi N. Loga. Învingătorul a primit un butoiaş de bere, dar după cum declara, odată cursa încheiată tot ce şi-a dorit a fost să doarmă.
Ulterior s-a renunţat la asemenea manifestări…”
O poveste a istoriei mersului pe munte și a facerii cărții ”Sus la munte, la izvor” găsiți aici.
O istorie a ceea ce se pare că este prima cursă de ultramaraton din România (București – Pitești și retur), circa 222 km, desfășurată în mai 1896 este spusă aici.
Mulțumesc Gianinei Tănase și lui Marius Popescu pentru ideea acestui articol și pentru ajutorul acordat în identificarea sursei de informare.
Foto: totpal.ro
Romanian
English
1 comment