Info general

Alergând spre cetatea Făgărașului

Adrian Ber august 23, 2012

FacebookTwitterLinkedinPinterest

„Mai poți flăcău? Mai poți?” strigă după mine un bătrân din poarta casei. „Mai pot, mai pot, că doar nu e traseu greu și de-abia am alergat vreo 10-15km” apuc să îi răspund doar în gând pentru că deja am trecut de el, dar ridic mâna sus în semn de OK. În urmă cu nici o oră luasem startul în a doua ediția a Semimaratonului Făgărașului.

de Adrian Ber

Totul a început în dimineața zilei de 18 august, la Breaza, acolo unde majoritatea alergătorilor au fost aduși de autobuzul pus la dispoziție de organizatori. Înscrierea, ultimele pregătiri, încălzirea și evident, startul. Chiar în capătul satului. Acolo unde se termină asfaltul și începe drumul spre munții Făgăraș. Numai că noi alergam în direcție opusă, spre cetate.

3, 2, 1 … și am pornit. Clasica mașină oficială a fost înlocuită de două biciclete conduse doi voluntari. Iar pe tot parcursul am fost „dădăciți” de un ATV. Străbatem Breaza și la ieșirea din sat cotim la dreapta. Încă câțiva km de asfalt și apare primul punct de alimentare.

Aici, două surprize. Pe care vreți să o auziți – aia bună sau aia rea? Hai prima aia rea, să scăpăm de ea. Apa din punctul de alimentare era ușor acidulată. Am mai văzut practica asta la alte maratoane, foarte puține din fericire. Nu sunt expert, dar am un mic sfat pentru organizatorii de maratoane: alergătorii nu vor apă acidulată și nu o vor foarte rece. Nici măcar după cursă. Din fântână e perfect – ieftin și bun.

În fine, să trecem și la surpriza plăcută, care ține de traseu. Schimbăm asfaltul pe drumuri de țară. Și asta tocmai până aproape de orașul Făgăraș. Pe drum s-au înșiruit câteva sate, din care am reținut doar Iași. Poate și din cauză ca e tiz cu orașul meu natal :).

Și dacă tot am ajuns la traseu să zicem și câteva cuvinte despre profil. A fost unul ușor, cu o pierdere totală în altitudine de aproximativ 100 metri, dar foarte lin. Așa că s-a simțit mai mult ca un traseu plat.

Curând răcoarea dimineții s-a dus, dar ne apropiem de final. Și cum semimaratonul a coincis cu Zilele Făgărașului, aterizăm în mijlocul unei veritabile sărbători câmpenești, cu miros de mici și tarabe improvizate în jurul cetății.
Deși puțini la număr, 35, alergătorii au tras tare și a terminat mult sub timpul limită de 4 ore. Nici diferența dintre primul (1h23min) și ultimul(2h55min) nu a fost foarte mare. Din păcate clasamentul final nu e încă disponibil online.

Ei, și dacă tot am terminat mai repede să dăm drumul la festivitatea de premiere. Care a fost deschisă de … o mireasă. Da, da, o mireasă. Se afla în trecere așa că organizatorii au invitat-o pe scenă. Prilej pentru câțiva mucaliți să îi ureze ca primul copil să fie gemeni. Băieți. Maratoniști.

Dar să trecem la ale noastre. Premierea a fost făcută pe trei categorii, juniori, seniori și veterani, atât la masculin, cât și la feminin. Premiile au constat în două tricouri ale concursului, medalie și diplomă de participare. De menționat și apreciat, două inițiative ale organizatorilor: premierea juniorilor și a voluntarilor. De obicei voluntarii trec oarecum neobservați. De data aceasta s-au perindat pe scenă, în aplauzele publicului și mulțumirile alergătorilor.

Festivitatea s-a terminat cu reiterarea promisiunii, făcute și la start, din partea organizatorilor, pentru un traseu montan la ediția următoare.

Și acum pe cai, cei mulți putere, că mai e drum lung până la Iorgovanu. Revin cu articol și de acolo.

PS – Pe 18 august, Adrian Ber a făcut un adevărat tur de forță. În dimineața acelei zile a alergat semimaratonul Făgărașului (în zona Sâmbăta de Sus) pentru ca în aceeași zi să ajungă la Câmpușel (aproape de Uricani) pentru a lua startul la un semimaraton de noapte. Povestea acestei curse o veți citi mâine.

Comments

comments