Despre doping și Rusia. Plus lecția recrutului
Rusia nu va participa la Jocurile Olimpice. Este o decizie dureroasă pentru atletism. Dar în același timp o decizie necesară, atîta timp cît se mai dorește însănătoșirea acestui sport, atît de afectat în ultima vreme de spectrul dopajului.
Federația Internațională de Atletism (IAAF) a menținut vineri decizia de suspendare a Federației ruse de atletism pentru competițiile internaționale, ceea ce îi va costa pe atleții ruși participarea la Jocurile Olimpice de la Rio. IAAF a lăsat totuși o ușă deschisă, în condițiile în care Comitetul Internațional Olimpic (CIO) ar putea accepta ca sportivii curați să participe la Olimpiadă sub steag CIO.
„Decizia noastră unanimă, luată în contextul unei presiuni extreme, este semnalul cel mai clar al angajamentului IAAF față de valorile sportului”, a spus Sven Hansen, Președintele Asociației europene de atletism, care a explicat votul Consiliului IAAF.
„Ar fi fost injust să nu recunoaștem eforturile Federației ruse și ale altor organizații sportive din Rusia pentru ameliorarea practicilor în lupta antidopaj. Dar Task Force (comisia IAAF care supervizează eforturile Rusiei în antidopaj) nu a lăsat loc de nicio îndoială cu privire la faptul că se putea face mai mult”. „Ar fi fost, de asemenea, injust să lăsăm să se creadă că dopajul este o problemă privind doar Rusia sau atletismul”, a mai arătat Hansen.
Imediat, ministrul rus al Sporturilor, Vitali Mutko, a spus că Moscova ”va reacționa” la această decizie, ”care era de așteptat”.
La rîndul său, președintele Vladimir Putin a mers pe idea că hotărîrea este injustă și îi afectează pe cei nevinovați. ”Responsabilitatea trebuie să fie întotdeauna individuală și nimeni nu trebuie să sufere dntre cei care nu au nici o legătură cu aceste încălcări”, a spus Putin. El a respins idea de „dopaj organizat de stat”. „Suntem noi înșine indignați când suntem confruntați cu probleme de dopaj și vom face în așa fel încât să pedepsim vinovații. Dar sportivii curați, de ce trebuie să sufere? Nu înțeleg absolut deloc”, a încheiat Putin.
Federația rusă de atletism (ARAF) este suspendată din 13 noiembrie 2015 după ce o comisie independentă a Agenției mondiale antidoping (AMA) a dezvăluit existența unui sistem generalizat de dopaj în atletismul rus, căreia i s-au adăugat elemente de corupție ajungând până la cei mai înalți reprezentanți din țară și din cadrul IAAF, ceea ce a provocat cel mai mare scandal din istoria atletismului.
La Londra, la Jocurile Olimpice din 2012, Rusia a cucerit 14 medalii în probele atletice, dintre care șase de aur.
Comentariu personal
Am privit minute în șir lamentațiile reporterilor și comentatorilor sportivi de pe postul Russia Today. Ideea acreditată este că Rusiei i se face o nedreptate, că sunt pedepsiți inclusiv sportivii onești, că Moscova – în mod oficial – face tot ce poate pentru a stopa dopajul, că acesta este oricum un fenomen larg răspîndit, că există interese pentru ca Rusia să nu participle la Jocurile Olimpice.
Nemulțumirea aceasta este de înțeles. Cu siguranță vor fi și victime colaterale în această luptă contra flagelului dopajului. Numai că acum e nevoie de o decizie radicală. De o decizie care cel puțin să își propună să oprească această formă subtilă de corupție care este dopajul.
Am mai scris despre ce forme poate lua o campanie onestă contra dopajului. Nu e o luptă ușoară, dar de undeva trebuie început.
Decizia IAAF îmi amintește de principiul folosit în mai toate armatele lumii (și în alte forme de organizare războinică) pentru crearea disciplinei și a omogenității: grupul este responsabil pentru greșeala fiecărui individ. Altfel spus, toți recruții trebuie să facă flotări chiar dacă numai unul dintre ei a bătut greșit pasul de defilare. Iar acesta din urmă va trebui să se schimbe, să învețe, pentru că altfel nu poate face față presiunii grupului, nu se integrează.
Am mai spus-o: Desigur, nimic nu se poate face fără aportul nemijlocit al celor implicați, al sportivilor în primul rând. Altfel, corupția ucide chiar spiritul sportului.
Dacă în rândul sportivilor nu există un spirit asumat al competitivității, al muncii oneste și al respectului pentru valoare, nicio schimbare nu este posibilă.
Cred că asta e o lecție ce constituie fundamentul sportului, o lecție care tinde să fie tot mai mult uitată. De fapt, e o lecție care poate fi aplicată și în restul vieții noastre.