Alergare în vremea coronavirusului
Gînduri și fapte răzlețe
# Dimineața, imediat după ce expiră interdicția de mișcare din timpul nopții, cu buletinul și adeverința în buzunar, pe alt traseu decît cel obișnuit, dar oricum nu departe, la marginea străzii, singuratic-neașteptat-straniu-dătător de fiori tronează un scaun cu rotile din care parcă cineva abia a fugit, iar nu departe, lîngă un stîlp de electricitate tot surprinzător-bizar-anapoda zace un cărucior de copil, cam șleampăt, în timp ce cei cîțiva oameni, rare mașini și troleibuze trec indiferente. Altfel, în jur, mugurul plesnește de zor.
# Ceasurile sînt privite mult mai puțin, acum privirile fug pieziș. Nu se mai măsoară viteză și splituri, atenția e dusă mai curînd către distanța de protecție ce trebuie păstrată.
# A ieșit, ironic, dar și precaut în intervalul orar alocat seniorilor, pentru cumpărături. ”Să nu alergi pe la ora 11, căci îmbătrînești instantaneu”, aruncă o vorbă. E ironie, dar trebuie luată cu precauție?
# Ea e în față, cu mîna dreaptă ducînd un telefon purtat ca un băț de sprijin. Formele rotunde se citesc ușor prin treningul de bumbac. Rîde, face pași mărunți și privește adesea în spate. El o urmează cu stoicism. Tot zîmbind. Sprintează amîndoi molcom pe aleea dintre blocuri ca la capătul unui ritual de rut.