Am făcut-o și pe asta. Adică FIDUCIA Baden-Marathon Karlsruhe. La mijlocul lui august am început pregătirea pentru cea mai mare încercare de până la acea vreme – maratonul. Timpul era scurt (6 săptămâni) și trebuia să profit la maxim de el ca să pot să-mi obișnuiesc organismul pentru un efort de 42,195 Km într-un timp dorit de sub 4 ore. Programul de antrenament a fost unul intens și nu am reușit să mă țin în totalitate de el, dar în cele din urmă am reușit ceea ce mi-am propus.
de Liviu Cseki
Întâi de toate, mi-am cumpărat niște ”papuci” meseriași, care puteau alerga singuri ca să zic așa, niște ciorapi care îmi făceau picioarele să plutească și am început pregătirea. Psihicul îmi era puternic dar mai trebuia antrenat și fizicul.
Am început antrenamentul ușor, urmând să ajung la forma maximă în săptămâna a 4-a și să mențin până la concurs, odihnindu-mi organismul între timp. Nu știu dacă am ajuns la forma maximă atunci când mi-am propus, pentru că oboseala și-a spus cuvântul, forțându-mă să-mi întrerup alergarea-test pentru maraton și să fac pauză câteva zile. Am revenit ușor la antrenamente pentru ca, în joia din ultima săptămână, să mă ia o durere de spate, cruntă.
A doua zi nu mi-a fost mai bine așa că, aproape, mi-am scos din minte, maratonul. M-am hotărât să profit de asigurarea medicală nemțească și să încerc să fac ceva în legătură cu durerea. Mi-au dat niște calmante la spital, m-au consultat și mi-au dat vestea bună, că nu e nervul sciatic, ci un mușchi ce îmi face figuri. M-au lăsat să plec după vreo oră și jumate, cu o mână de calmante, pe care să le iau în zilele ce urmau. Am cam revenit la viață, dar participarea mea la maraton era încă incertă.
Sâmbătă am văzut că mi-e mai bine. Mi-am luat calmantele cu conștinciozitate și duminică dimineața eram în Karlsruhe aliniat la start. Am luat calmantele de dimineață, și am mai păstrat o serie pentru după. Am zis un „Doamne ajută” și am plecat în alergare.
La începutul perioadei de antrenament mi-am propus să termin maratonul în 4 ore. Spre sfârșitul acestei perioade aveam așteptări mai mare, pe la 3h:30 – 3h:45, dar în momentul startului speram doar să termin pe două picioare. Dar, dincolo de orice, eram hotărât să termin maratonul chiar și dacă ar fi fost nevoie să mă târăsc ca râma până la finiș.
Am luat startul în blocul D, ultimul care pleca. Am trecut linia de start la ora 9:15, printre ultimii. Spatele îmi era OK, așa că am început tehnica obișnuită: vânarea celui din față. După vreo trei minute de la start, depășeam pe partea dreaptă a drumului, alergând pe bordură și chiar pe zona verde, pentru că pe acolo era singurul loc liber.
La un moment dat, la vreo 10 metri în față, pe iarbă, văd brancardierii cum fac masaj cardiac unui participant. Mi-a înghețat sângele în vene. Mi-am făcut o cruce și mi-am zis că Doamna cu coasa nu mă va prinde azi.
La Kilometrul 21, când i-am văzut pe cei de la semi-maraton că termină, m-a durut sufletul. Mă îngrozea gândul că mai de parcurs o distanță încă o data pe atât. Depășirile au devenit din ce în ce mai rare, plutonul întinzându-se, alergătorii mai slabi rămânând în spate. Din când în când depășeam câte o doamnă mai plinuță, pe care dacă aș fi văzut-o pe stradă, aș fi putut paria că nu poate să alerge nici 5 Km. Sau câte un domn în vârstă despre care puteai să zici că îl caută moartea pe acasă și el în schimb alergă la maraton.
La kilometrul 36 am început să simt intens oboseala. Strigătele de încurajare de pe margine, copiii care întindeau mâinile ca să bată palma, mi-au dat forța să mențin ritmul și să lupt. La kilometrul 41, programul Strava de monitorizare îmi spune că am ajuns pe la vreo 43 km. Culmea, dar această eroare m-a motivat.
Știind că totul se termină în câteva minute m-am simțit mai ușor și am accelerat, ba chiar în momentul vederii porții de finiș am sprintat, trecând linia de sosire ca un kenyan (zic și eu, acum!). Mi-am luat medalia de finisher și m-am repezit la paharele cu sucuri care așteptau maratoniștii. M-am așezat pe gazonul impecabil, al terenului de fotbal, m-am descălțat și m-am întins pe spate cu mâinile desfăcute. Am închis ochii și am simțit cum corpul mi se ridică de la sol într-o levitație divină.
„Alles OK?” Levitația îmi este întreruptă de un sanitar care verifică starea de sănătate a maratoniștilor. Mă pipăi ușor, și, cu zâmbetul pe buze, îi răspund, că totul este perfect. Oboseala devenise minunată. Medalia îmi atârna grea la gât și soarele îmi mângâia fața plină de praf – praful victoriei. Tocmai terminasem primul meu maraton în 3h:41min:16sec, exact în intervalul propus. Totul a fost perfect.
Liviu Cseki, 28 de ani, este inginer și locuiește în Ehningen, Germania. Pentru acest maraton s-a antrenat de 19 ori, alergând cumulat aproape 28 de ore. A parcus 317.5 km și a ars 18.355 kcal. În acest timp, ca formă de cross-training a mers și pe bicicletă, circa 9h:30min. Dacă anul trecut participa la prima sa competiție de alergare acum aceasta a devenit sportul principal practicat. Următorul său obiectiv este un ultra-maraton.
Despre Fiducia Baden-Marathon. Și o perspectivă turistică
Este o competiție ce se desfășoară în Karlsruhe (Germania) din 1983 încoace, anul acesta ajungând așadar la ediția cu numărul 30. Competiția este compusă din cinci probe: maraton, două probe de semi-maraton, două probe de nordic walking/power walking și ștafetă-companii. Traseul este în totalitate prin oraș și are două bucle, punctul comun fiind la 200 de metri de punctul de finish pentru toate probele. Se pornește de la centrul sportiv Europahalle, din sud-vestul orașului. Traseul trece prin pricipalele parcuri din Karlsruhe cât și prin curtea palatului Karlsruhe și parcul din jurul acestuia.
Înscrierea la proba de maraton costă 39/44/49€ , iar pentru semi-maraton 29/34/39€, în funcție de perioada la care se face înscrierea. Înainte de start, trebuie preluat pachetul de start, ce conține cipul de cronometrare (trebuie achitată o garanție de 30€, iar la final se returnează 25€), numărul de concurs, diverse vouchere de reducere, și alte informații generale. Există un stand de unde se poate cumpăra tricoul concursului cât și diverse accesorii cu însemnele concursului.
Alergătorii au parte de pasta-party, dușuri, vestiare, răcoritoare de toate felurile, fructe, asistență medicală pe tot parcursul concursului și după terminarea acestuia.
Din România se poate ajunge la Karlsruhe cu avionul, până în Stuttgart sau Frankfurt, după care se poate lua trenul. Un biletul de avion, dus-întors, la o companie low cost, este în jur de 200€. Cu cât se cumpără biletul mai din timp, cu atât este mai ieftin. O altă variantă de transport ar fi autocarul sau cu mașina personală, prețurile fiind mai mici, dar oboseala mai mare. Ca posibilități de cazare, organizatorii recomandă hotelul Ibis, situat la aproximativ 2 Km de Europahalle, punctul de start. Anul acesta, prețul unei camere cu pat dublu și mic dejun a fost 49€ + 10€. Se mai poate opta pentru pensiuni situate în jurul orașului. Rezervarea pentru o cameră de hotel sau pensiune trebuie făcută din timp, pentru că șansele scad pe măsură ce se apropie concursul. Anul acesta au fost în jur de zece mii de participanți.
Dacă doriți părerea mea, eu vă recomand să veniți cu avionul cu vreo două-trei zile înainte de concurs, până în Stuttgart. Aici puteți găsi foarte ușor cazare. Rețeaua de transport în comun este foarte bine pusă la punct și oferă o libertate de mișcare și o viteză ce depășește de cele mai multe ori automobilul. În apropierea Stuttgart-ului se află rezervația naturală Schönbuch unde se pot face ultimele antrenamente, după care se poate bea o bere nefiltrată la berăria Schönbuch din Böblingen și mânca o friptură de vită cu cartofi natur, servite de unul din chelnerii români de acolo, dornici de conversație.
După maraton, se poate vizita Karlsruhe, și chiar face un drum scurt până în Strasbourg ca să mâncați un ecler sub un stejar vechi de când lumea și să admirați apusul de soare ce se observă printre frumoasele clădiri ale orașului. Și astfel, puteți face un mini-concediu de o săptămâna în care să vizitați sud-vestul Germaniei, să alergați un maraton și să vă bucurați de o bere nemțească și de un ecler franțuzesc.
Romanian
English