Duminica trecută am plantat copaci. „Bravo ție!” ați zice voi. „Dar ce legătură are asta cu alergarea?” Păi are … după cum o să vedeți în continuare.
Dar să începem cu începutul. Adică cu 8 septembrie, când a avut loc Transmaratonul. De fapt și mai înainte, de când am auzit de Transmaraton. Ca să nu mă repet, mai bine vă aduceți voi aminte de poveste. Pe scurt, am fost unul dintre ultramaratoniști, unul dintre „nebunii” care au alergat 70km. Dar iată că nebunia a dat și roade.
de Adrian Ber
Mă abat un pic de la subiect și îmi aduc aminte că
pe la începutul anului am fost la un consult la medic. Și am menționat că alerg pe distanțe lungi. Spre surprinderea mea, medicul a strâmbat din nas și mi-a spus că el nu e de acord cu așa ceva, dar nu pentru că ar avea vreun impact negativ asupra sănătății, ci pentru că el crede doar în „antrenarea” spiritului. Așa că mai bine aș citi o carte. Eu cred că cele două nu se exclud și dictonul latin „Mens sana in corpore sano” îmi susține afirmația. Și nu numai că îți antrenezi corpul și mintea, dar, revenind la subiect, alergarea a fost de data asta și ceva de suflet. Pentru că toți cei care am participat la Transmaraton am făcut-o pentru o cauză și înainte de a alerga, am ajutat acea cauză prin strângerea de fonduri.
Cauza mea a fost Pădurea Copiilor, un proiect prin care ViitorPlus își propune plantarea unui copăcel pentru fiecare nou-născut din Romănia. Și ca să fim implicați de la început până la sfârșit, voluntarii de la ViitorPlus ne-au invitat ca să vedem unde sunt banii noștri. Și de data asta au fost pe un deal din Poroschia, un sat de lângă Alexandria, unde și-au găsit „casa” aproape 2300 de puieți – tei, frasini și stejari. Alături de voluntari, alergători și localnici, pe la ora 10 eram deja echipat, instruit și gata să mai bifez un obiectiv pe listă. Credința mea personală e că un om trebuie să facă cel puțin trei lucruri în viață: să crească un copil, să îngrijească un animal și să planteze un copac. Cum primul e deja în curs de desfășurare, al doilea a fost bifat, mai rămânea acum ultimul. Nu mai făcusem asta, dar cât de greu putea să fie? Nu foarte, dar mai greu decât aș fi crezut. Pământul era tare, cazmaua intra anevoie, iar tehnica mea necesita îmbunătățiri.
Până la amiază am tras tare și am plantat, încurajat și ajutat ca de obicei de cei doi copii și de soția mea. Masa câmpenească a venit nu numai cu un adevărat festin culinar (fasole, cârnați, murături, plăcintă cu mere și multe altele), dar și cu un sărbătorit. Dacă eu mi-am sărbătorit anul aceasta ziua de naștere alergând un maraton, Teodora Pălărie de la ViitorPlus și-a sărbătorit-o chiar acolo pe câmp la plantare, cu peste 100 de invitați-plantatori. Deh, fiecare cu pasiunea lui. Iar de data aceasta, pasiunile au lucrat împreună. Iar pentru mine stau dovadă cei 21 de copaci plantați. Da, da, i-am numărat, căci spiritul competitiv a găsit și aici o oportunitate.
Deși ziua a început destul de rece și mohorâtă, soarele s-a decis să ne dea o mână de ajutor și să ne încălzească pe noi și noua noastră pădurice. Un ultim efort, o poză de grup și ne îndreptăm spre casă. Cu gândul la un picnic peste vreo doi-trei ani. În același loc. La umbră :).
foto: Ana Ber
Romanian
English
Stiu ca nu asta e ideea articolului, dar din pacate nu am mai putut citi tot textul. Plantare de copaci Duminica? Nu e de bine.
Nu o privi ca pe o munca, ci ca pe o distractie …
Ideea de a planta un copac nu este deloc rea. Tin minte ca mai existau cateva proiecte legate de acest lucru. Unul ar fi delegat de cei care se casatoreau. Efortul este destul de mare pentru cel care leneveste in fata televizorului. Ca sa plantezi un copacel, merita, tinand cont de numarul mare de copaci care se taie zilnic legal si ilegal. Buna idee.
Trebuie sa promovam cumva ideea de a proteja natura si de a planta copaci. Dar avem nevoie de niste metode mult mai convingatoare. Ceva propuneri? Trebuie sa protejam copacii!!!este foarte important pt noi, ar trebui sa ajutam la ceva, dar degeaba! Ei vor taia toate padurile oricum