De obicei povestesc în această rubrică despre cursele în care alerg și mai puțin despre alergările mele. Însă azi vă propun un traseu scurt, un pic neobișnuit, dar frumos și interesant. Dar înainte de toate o întrebare: ce face un alergător la mare? Aleargă, evident.

bb

Acum urmează cu adevărat întrebarea: unde? În mod normal nu aș propune un traseu în străinătate, dar am fost de curând în Lefkada, Grecia și am fost surprins de puzderia de conaționali turiști aflați prin zonă. Și poate or fi și alergători printre ei. Așa că, dacă v-ați săturat de alergat pe nisip (nu că nu ar fi un antrenament bun), hai să vedem ce avem în meniu azi.

IMG_6668Dacă ați ajuns la mare în Lefkada și mai precis în Nydri cu siguranță ați fost să vedeți cascada. Poate chiar ați alergat cei aproape 4 kilometri până acolo și ați întâlnit alți alergători pe traseu. Tot acolo vă va duce și traseul meu, doar că pe altă cale și cu alt punct de pornire.

Cum ziceam, dacă v-ați săturat de nisip, de-acolo o să plecăm. Chiar de pe plajă din dreptul centrului de închirieri bărci Lefkada Boats. E acolo un râu care se varsă în mare în dreptul insulei Madhouri. Cu atâta apă în jur nu v-ați imaginat că o să rămâneți uscați. Nicidecum, hai, în apă.

Mergem prin râu până la genunchi, trecem pe sub un pod și prin stufăriș vreo 2-300 metri până la următorul pod. Și cam asta a fost cu apa – ar putea fi evitată coborând în albie la al doilea pod, chiar pe strada principală. Dar chiar vreți asta? Nu e frumos să pleci chiar din mare? Și un pic de apă într-o zi călduroasă de vară nu poate fi un lucru rău.

Ce e interesant la acest traseu e că alergi chiar prin albia unui râu secat aproape în totalitate vara, cu excepția a 2-300 metri la început și sfârșit. Și mai interesant e că albia trece chiar prin oraș, printre case și grădini, e pietruită și cumva ascunsă, ca un mic secret dezvăluit doar celor care se încumetă la o altfel de plimbare :).

După ce ați lăsat în urmă apa, urmează o porțiune interesantă. Albia râului a fost pietruită probabil cu ani în urmă cu dale mari de beton. Dar nu vă așteptați chiar la obișnuita alergare prin parc. Stufărișul și-a făcut loc printre crăpăturile mari, iar copacii de pe margine și-au întins crengile într-o încercare deseori reușită de a-și întâlni vecinii de pe malul celălalt. Iar pentru voi e un desiș prin care trebuie să vă faceți loc cu mișcări agile, descriind un traseu mai mult sinuos.

Nu după mult timp, desișul se deschide, iar dalele mari de beton sunt înlocuite cu pietre albe de toate dimensiunile, șlefuite de apa ploilor de iarnă.

Pe traseu aveți parte și de două diguri artificiale și de două săritori naturale. Mici, dar care adaugă un plus de farmec și entuziasm alergării. Spre final vă veți mai uda de vreo 2-3 ori, dar apa nu trece de genunchi. Asta dacă nu cumva vreți să vă încununați aventura cu o baie răcoritoare în piscinuța de sub cascadă.
IMG_6690
Mica escapadă nu durează mai mult de o oră, așa că dacă vreți mai mult decât cei aproape 4 kilometri pe drumul asfaltat de întoarcere, se poate. Cu vreo 350 de metri înainte de cascadă pe drumul uzual este o cafenea. Chiar vizavi de cafenea este un alt pârâu care coboară brusc printre stâncile mari. Le escaladați și de acolo urmați o potecă care întâlnește pe alocuri foste jgheaburi de beton.

Odată ce urcușul se mai înmoaie, după mai puțin de 10 minute, apare și prima intersecție cu un semn din lemn indicând drumul spre un izvor. Urcăm spre dreapta pe o cărare mai largă care traversează o livadă de măslini și întâlnește un drum asfaltat. La stânga, după câteva sute de metri, dăm în șoseaua principală dintre Nydri și Vasiliki.

La stânga spre Nydri, după nici un kilometru, putem să facem un popas la un punct de belvedere și să admirăm priveliștea orașului, golfului și insulelor din jur. Doar câțiva kilometri ne mai despart de punctul de plecare și sfârșitul unei alergări de vacanță.

Dacă tot suntem la mare, un pont și pentru triatloniști. Deși insulele din jur sunt foarte aproape și sunt convins că v-a licărit ideea unui înot de distanță într-o apă infinit de albastră, multitudinea de bărci s-ar putea să facă aventura voastră mai periculoasă decât pare la prima vedere. Dar bărcile încep să circule după ora 9 și până pe la 11, apoi traficul e destul de lejer. Oricum ar fi, un balizaj e absolut obligatoriu. Așa că dimineața înot și seara alergare. Eu am avut norocul să fiu secondat între insule de soția mea în caiac sau în barcă.

Vacanță plăcută (dacă mai e cazul) și odihnă activă!

P.S. Încerc să revin și cu track-ul GPS.

Comments

comments

Previous post

Pearl Izumi. O poveste și niște reduceri

Next post

Echipat smart pentru orice provocare (P)

Adrian Ber

Adrian Ber

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *