Se anunță schimbări foarte importante în ce privește alergarea montană
Zilele acestea, am vorbit foarte mult despre Chamonix, cu motiv, desigur, atîta timp cît acolo a fost finișul UTMB, cursă de 170 km unde Robert Hajnal s-a clasat pe un excelent loc 2. E, de departe, cea mai bună performanță a ultramaratonului montan românesc.
Dar tot de Chamonix se leagă și anunțarea unor planuri care vor schimba radical fața alergării montane internaționale. Chiar în preziua UTMB, la Chamonix, a avut loc o întîlnire a oficialilor din lumea atletismului și alergării, anunțîndu-se că din 2021 cursele de alergare din cadrul World Mountain Running Association (WMRA) și cele de trail running din cadrul International Trail Running Association (ITRA) vor fi contopite sub egida Asociației Internaționale a Federațiilor de Atletism (IAAF), forul ce reglementează atletismul la nivel internațional.
Ce înseamnă asta? Întîi de toate, e clar că alergarea montană e astfel inclusă în lumea atletismului ”tradițional”, că devine o probă atletică cu un statut să-i zicem… oficial. Apoi, se aduc laolaltă mai multe tipuri de alergare montană, de la cea de trail running (care era ”reglementată” pînă acum de către ITRA) la cea de alergare montană pe distanțe lungi (aflată sub umbrela WMRA). Nu se știe încă dacă aici vor fi incluse și probele de skyrunning, aflate sub umbrela International Skyrunning Federation (ISF).
Oricum, ”unificarea” alergării mondiale și includerea sa sub egida IAAF – care, să nu uităm, e cea mai mare a doua federație sportivă din lume, după cea de fotbal – va duce cu siguranță la stabilirea unui calendar mai riguros de curse, vor fi implicit mai mulți bani la mijloc, mai multă expunere media, dar și o creștere a nivelului competitiv (este foarte probabil ca și în acest sport să vedem tot mai mulți atleți est-africani, spre exemplu. Chinezii deja au venit, vezi în acest sens cele două titluri cîștigate de sportive din această țară la cursele UTMB). Și, de ce nu, chiar posibilitatea de a deveni probă olimpică.
În acest fel, și alergarea montană se va încadra în noua paradigmă a sportului, centrată pe o idee principală: performanța se face acum prin apropierea de (cît mai mulți) oameni și prin (cît mai multă) expunere publică.
Preşedintele IAAF, fostul mare fondist britanic Sebastian Coe, a spus-o clar la Chamonix: ”Alergarea e cel mai natural lucru din lume și vrem de aceea să încurajăm oameni din toată lumea să alerge, oriunde își doresc (…) Noi, ca organizație, intrăm acum pe un teritoriu nou, dar ne dorim să oferim noi oportunități atleților, ca să se întreacă în curse spectaculoase și provocatoare, precum sunt cele montane”.
Iar primul pas a fost deja făcut. La doar o zi după întîlnirea de la Chamonix și la cîteva sute bune de kilometri distanță se anunța că, pentru prima dată în istorie, ediția de anul viitor a Campionatelor mondiale de alergare montană va avea loc cu sprijinul IAAF. Astfel, în 2019, la mondialele ce vor avea loc în Patagonia (Argentina), la Villa de Angostura, vor putea participa alergători și din țări afiliate doar la IAAF și nu obligatoriu la WMRA, așa cum era pînă acum.
Campionatele mondiale de alergare montană vor ajunge anul viitor la a 35-a ediție și e pentru prima dată cînd acestea se organizează în America de Sud. Ultima ediție, desfășurată la Premana (Italia) a strîns la start 400 de alergători din mai bine de 40 de țări. Mondialele din Argentina vor fi incluse în cadrul K42 Adventure Marathon, unul din cele mai prestigioase concursuri de acest gen din emisfera sudică. La Mondiale vor fi întreceri individuale și pe echipe, seniori și juniori, pe distanțe scurte, de 12 km și respectiv 14 km (concursul va avea loc pe 15 noiembrie) și pe distanță lungă, de 42 km (16 noiembrie).
Romanian
English