Picioarele sunt înfipte într-un soi de carcalete* de apă, gheaţă, noroi. Zeamă lungă de zăpadă cu adaos de pămînt mocirlos. În rest e bine: olecuţă de vînt, soare pe potriva gustului însetat de primăvară. Lume nu prea multă, dar aleasă. Suntem pe muchia unui deal, deal din Trivale, la margine de Piteşti.
Sunt campionatele naţionale de cros. Tura are un kilometru lungime. Sau pe acolo. E marcată de o bandă de plastic, prinsă în ţăruşi. Armata a lucrat de dimineaţă, la montare. Traseul coboară la început, apoi urmează o pantă mai lungă, apoi se aleargă pe un fel de platou, apoi se coboară puţin, apoi se urcă pînă la locul de start. De şase ori la fel. Prin carcaletele de care v-am spus mai sus.
Rezultatul? Carcalete + transpiraţie + ceva gîfîit, totul pe fond de răceală aflată în fază finală, dar care s-a simţit binişor în picioare = 29’20sec de alergare. Locul 3 la general, doi la categoria de vîrstă.
* Conform Dex, carcaletele este o băutură-amestec preparată din vin, sirop şi sifon. La începutul anilor 90, a fost momentul de glorie al carcaletului. Aşa li se spunea băuturilor de la dozator, amestec straniu de chimicale, vopseluri, ceva dulceag şi mult sifon.
Romanian
English
Bravo! Cand ne vedem sa povestim de CA 2010?