Numele lui Valentin Tomescu nu spune mare lucru publicului românesc. Nu îl găsiţi menţionat nici măcar în ziarele de sport, Tomescu fiind totuşi un antrenor de atletism. Şi nu unul oarecare, atîta timp cît el se află în spatele unui succes imens, respectiv singura medalie de aur la maraton obţinută de sportul românesc.
Da, Valentin Tomescu este antrenorul Constantinei Diţă, cea care a cîştigat titlul suprem la olimpiada de la Beijing.
Într-un interviu pentru site-ul maraton.info.ro, Tomescu spune cîteva lucruri importante despre cît efort şi mai ales cîtă minuţiozitate se ascunde în spatele unui succes sportiv. El pare un fanatic al detaliului, al lucrului bine făcut.
Din interviu o să citez doar o scurtă definiţie a maratonului.
Valeriu Tomescu spune: „Maratonul este o poveste cu o variantă nouă cu fiecare cursă, o variantă şi de strategie şi de tactică. E ca şi cum putem să luăm viaţa de la capăt folosindu-ne de greşelile precedente. Este un destin pe care, culmea, îl poţi schimba şi controla, sunt virtuti pe care le poţi descoperi în tine şi apoi dezvolta, instincte puternice, slăbiciuni pe care le putem întelege şi accepta, este o filozofie de viaţă, este cursa care la final te face să te simţi un mic campion chiar dacă ai terminat ultimul. Asta pentru că ai cîştigat o cursă cu tine, ai reuşit să te controlezi, să te încurajezi singur, să fii puternic mental şi să simţi bucuria terminării acestei distanţe simbolice„.
Interviul, realizat de prietenul Şerban Damian, merită citit de oricine e interesat de o poveste a profesionalismului, a responsabilităţii şi, în cele din urmă, a succesului.
Romanian
English
O, cum sa nu, GSP a scris o gramada despre Tomescu.
„Nu îl găsiţi menţionat nici măcar în ziarele de sport, Tomescu fiind totuşi un antrenor de atletism.”
Imi pare rau…..insa GSP a scris constant de el.
Stiu ca s-a aruncat in piata stereotipul asta cretin ca ziarele de sport nu scriu decat de fotbal, insa chiar nu e asa. GSP are DINTOTDEAUNA pagini de extrafotbal, ZI DE ZI.
Salut,
nu este deloc intentia mea sa propag stereotipuri, de aceea recunosc ca, purtat fiind de bucuria aparitei acestui interviu cuprinzator si interesant, am facut o afirmatie care este totusi radicala.
Evident, ziarele de sport scriu si despre altceva decit fotbal. Dupa gustul meu o fac insa prea putin.
numai bine