Atenţie! Acest articol conţine imagini cu ultra-tri-imigranţi, gesturi reprobabile şi expectoraţii.
de Cosmin Năzdrăvanu
Bloody immigrants, stealing our… records
Triatlonistul australian John van Wisse a reuşit săptămâna trecută să doboare recordul mondial la ultratiatlon, devenind doar a 14-a persoană care parcurge distanţa dintre Marble Arch din Londra şi Arcul de Triumf din Paris în combinaţia alergare-înot-ciclism (în această ordine). În vârstă de 41 de ani, atletul a spulberat pur şi simplu precedentul record, fiind mai rapid cu 12 ore şi 12 minute, scrie ediţia online a The Sydney Morning Herald. În total: 61 de ore şi 27 minute, un timp care ar pune pe gânduri orice călător cu trenul pe ruta Constanţa-Satu Mare.
Mai multe detalii despre această cursă veți găsi și în revista Alerg #19, care va apărea la sfârșitul acestei săptămâni.
Revenind… Având un nume predestinat parcă pentru eventuale probleme cu viza, Van Wisse s-a lovit de o întâmplare amuzantă în ţara de provenienţă a trupei Led Zeppelin, creatoare a celebrei melodii Immigration Song. Paza de Coastă din Marea Britanie a intervenit pe Plaja Shakespeare din oraşul Dover, crezând că John este un imigrant care încearcă să pătrundă ilegal în Anglia, scrie telesurtv.net. Totul a pornit de la câteva telefoane ale unor localnici panicarzi, cu ochi vigilenţi şi cu mult prea mult timp liber. Şi cu o „logică” britanică: presupusul infractor nu avea cum să fie imigrant, căci tocmai părăsea Anglia, nu urma să pătrundă acolo, iar englezii se ştie că mai degrabă le poartă pică imigranţilor, nu emigranţilor…
Un purtător de cuvânt al poliţiei din Kent a confirmat toată tărăşenia. „Imigrantul” era de fapt John Van Wisse, care sărise dintr-o barcă în timp ce era imortalizat în binemeritate fotografii. Până în acel moment parcursese în alergare 140 kilometri de la Londra la Dover şi avea de înotat 34 km până în Franţa, unde-l mai aştepta un bonus de 290 de km de mers pe bicicletă. Un ultra-tri-imigrant, pesemne.
Într-un scenariu demn de teoria conspiraţiei, am putea afirma că a fost poate doar o încercare a englezilor de a-l opri pe australian de la doborârea recordului deţinut de Mark Bayliss (britanic). O încercare eşuată lamentabil, cam ca prestaţia Angliei la Mondialul de Fotbal.
Mo Farah aka Mo the Spit
Este binecunoscută pasiunea fotbaliştilor pentru grădinărit şi pentru natură în general, căci nu o dată i-am văzut udând gazonul cu mucozităţile apoase provenite din gât.
Reprobabilul gest este mai rar întâlnit la atleţi, dar nu nemaiauzit. Sigur aţi văzut exemple de colegi alergători făcând aşa, asta dacă nu cumva sunteţi chiar dumneavoastră unul dintre ei. Nu-i bai, se întâmplă şi la case mai mari. Mult mai mari. Şi mai rapide. Ba chiar doborâtoare de recorduri mondiale.
Luna trecută, în timp ce dobora recordul britanic pe distanţa de două mile, Mo Farah îl dobora şi pe unul dintre fotografii de pe margine cu expectoraţia sa de campion olimpic, scrie competitor.com. Iar asta cu nonşalanţă, „flegmatic” şi – credem sau vrem să credem – din greşeală. Pariem că celebrul alergător ar putea participa fără probleme la probele de tir de la viitoarea Olimpiadă.
Şi nu ştim cât de vindicativ este Farah, dar luarea la ţintă a bietului fotograf poate fi văzută ca o răzbunare pentru o păţanie de la Olimpiada din 2012. După câştigarea cursei de 10.000 de metri, nebun de fericire, Mo a început să se tăvălească pe pista de atletism, ajungând cu capul chiar în zona unde un alt alergător, americanul Galen Rupp, tocmai îşi vărsa năduful şi secreţiile buco-faringiene. Dacă nu ne credeţi pe noi, îi puteţi crede pe cei de la buzzfeed.com.
Romanian
English
Bun editorialul, m-am distrat 🙂
Mo a reusit o adevarata performanta, nu un negative split, ci un positive spit :-). Mai lipseste ca Mo sa fie descalificat pe motiv ca triseaza, alergand „pe aripile vanturilor“ 😉