Deși aleargă de ceva vreme distanțe foarte lungi,  Andrei Nana nu a ajuns să iubească ceea ce face.

nana2

Alerg.ro: Și te-ai apucat serios de alergat curse pe distanțe lungi. Care sunt calitățile necesare pentru a face așa ceva?

Am alergat până acum 22 de ultramaratoane. Eu consider ultramaratoane doar competițiile de peste 160 kilometri sau de peste 24 ore. De anul trecut am luat decizia să alerg doar competiții de minim 150 mile (240 kilometri).

Cursa mea preferată este Spartathlonul, care are 246 km lungime și se desfășoară între Atena și Sparta. Am terminat competiția în 2013 și 2014 și sper să am onoarea de a fi invitat din noul anul acesta.
Din punctul meu de vedere cele mai importante calități pentru un ultramaratonist sunt capacitatea de a accepta durerea fizică și mentală, răbdarea, disciplina necesară în antrenamente (ce dureaza uneori câțiva ani pentru o singură competiție), integritatea personală și capacitatea de a rămâne umil.

Personal, eu sunt foarte încăpățânat. După un eșec la prima competiție oficială, am decis că nu o să mai abandonez vreodată o competiție. Când încep ceva îl duc la bun sfârșit cu orice preț. Această trăsătură e probabil cea care m-a ajutat cel mai mult până acum. Am concurat cu ambele glezne luxate, m-am antrenat și am concurat cu fracturi de stres, cu genunchi umflați, am leșinat din cauza durerii, dar am trecut linia de sosire de fiecare dată.

După cum am mai spus, nu consider că am talent, că m-aș fi născut cu vreo predispoziție pentru alergare. Mai mult, încă nu am găsit „iubirea” pentru această activitate. Pentru mine e mai mult o formă de antrenament, fizic și mai ales mental, nu ceva pe care să îl fac din plăcere.

Alerg.ro: Știu că ai înființat International 100+ Ultrarunning Foundation. Care sunt planurile legate de acest proiect?

Am decis să înființăm o fundația de ultra-atletism pentru a crea un mediu unde să putem publica articole de calitate. Ultra-atletismul este un sport care doar în ultimii ani a devenit cunoscut publicului, de aceea foarte multe informații și sfaturi despre antrenamNente sunt greșite sau vin de la oameni fără experiență, fără integritate și care încearcă să profite de începători.

Mai mult, prin fundația noastră prezentăm date despre ultra-atleți  unor doctori sau spitale, pentru a facilita astfel o mai bună înțelegere a ceea ce se întâmplă cu corpul și mintea noastră atunci când le împingem la limită.

În noiembrie am organizat prima competiție de alergare de 6 zile în Florida, atrăgând atleți de elită din toată lumea. Dorim să organizăm astfel de competiții, să publicăm articole pe tema ultratletismului, inclusiv în limba română, să ajutăm la promovarea acestui sport la nivel mondial.

Pe plan personal doresc ca, prin intermediul fundației și a programului meu de antrenament Nana Endurance Training, să ajut la crearea unei echipe naționale de ultramaraton a României pentru a concura la campionatele mondiale. Sunt sigur că în câțiva ani o asemenea echipă va deveni foarte puternică.

Alerg.ro: Cum este lumea ultramaratoniștilor americani? Ce știi însă despre cea românească? Sunt asemănări, diferențe?

În Statele Unite sunt acum foarte mulți ultramaratoniști și foarte multe competiții. Numai anul trecut au fost peste 100 de curse de cel puțin 160 km lungime. Majoritatea ultramaratoniștilor preferă competițiile montane, prin păduri, decât cele de șosea. Asta se explică și prin faptul că e dificil să organizezi o competiție în oraș, unde trebuiesc obținute zeci de permise, cu costuri uriașe. În schimb, cursele montane sunt mai simplu de organizat.

Altfel, lumea ultramaratoniștilor americani e diversă, unii sunt foarte dedicați și serioși, alții mai puțin. Aceștia din urmă sunt de obicei cei care abandonează, pentru că nu au suficientă voință, motivare și nici nu sunt bine antrenați fizic și mental.

Cred că atât americanii cât și românii sunt personalități independente, ceea ce e un lucru nu neapărat pozitiv, căci lucrând în grup se pot obține rezultate mult mai bune decât pe cont propriu. Pe de altă parte, românii au în general o capacitate mare de a suferi, ceea ce va duce în timp la succes.
Sunt în contact cu câțiva ultramaratoniști români și sunt impresionat de nivelul lor de motivare, de determinare. În acest sport durează câțiva ani ca să clădești un atlet și sunt sigur că ei vor avea sucese în viitor.

Alerg.ro: Ce ai învățat despre tine prin intermediul alergării?

Ultramaratoanele m-au învățat că nu există limite, că suntem de fapt mărginiți doar de imaginația noastră, că totul este posibil.

Prima parte a acestui interviu este disponibilă aici.

Comments

comments

Previous post

Durerea ca bun antrenament (I)

Next post

Primul maraton la Paris (P)

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *