Gînduri. În loc de urări
“Multă lume e impresionată de faptul că alerg zilnic. “Ce voinţă de fier ai!” mai exclamă ei uneori. Sigur, îmi place cînd mă laudă lumea. E mult mai bine decît să mă vorbească de rău. Dar eu unul nu sunt de părere că dacă ai voinţă, poţi face orice. Lumea nu e chiar atît de simplă. Sincer să fiu, mie nu mi se pare că ar exista vreo corelaţie strînsă între alergarea zilnică şi voinţă. Alerg de mai bine de douăzeci de ani pentru că alergarea mi se potriveşte mie. Sau cel puţin pentru că nu mi-a venit greu să alerg. Oamenii sunt făcuţi să se ţină de ceea ce le place şi să abandoneze ce nu le place. O vagă legătură cu voinţa tot există, dar oricîtă voinţă ar evea cineva, oricît nu i-ar plăcea să se lase păgubaş, nu poate să se ţină multă vreme de un lucru care nu-i e pe plac. Şi chiar dacă ar reuşi, sigur nu i-ar face bine la sănătate”.
Fiţi voi înşivă. Aceasta e urarea mea pentru 2010, folosindu-mă în acest scop de un citat din Haruki Murakami (Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, p.63, Editura Polirom, 2009)
Multumim pentru ganduri. In sfarsit am aflat ce te mana in … alergare.
Imi place urarea. Recunosc ca alergatul nu e printre lucrurile de care nu ma pot lipsi, dar imi place sa citesc 😉
Mie imi place sa fug pana uit de mine. Chiar daca splina sau ficatul ma mai aduc la realitate cand nu-mi mai suporta pasii. Iti doresc un 2010 indesat cu fericire 🙂
Ladybird, cum nu te poti lipsi de alergare, in curind vei primi cartea promisa.
20 de ani (hm, hm!!)
multumesc frumos pentru urari.
In ce priveste fuga pina uiti de tine, e buna uneori, ajuta, dar – dupa cum iti spun splina sau ficatul – nu e foarte sanatoasa. Cel putin alergatul este…
Numai bine si tie iti doresc.
😉