A stîrnit multe discuții faptul că, la ultima ediție a EcoMarathon, din cauza vremii urîte (frig, ploaie și chiar grindină cu ninsoare) mai multe persoane au trebuit să abandoneze cursa, iar altele au suferit de hipotermie. Din fericire, nimic grav nu s-a întîmplat. Pentru a vedea cum au stat de fapt lucrurile ”pe teren” și pentru a înțelege mai bine cam cum se împarte responsabilitatea – între organizator și concurent – în astfel de situații, am stat de vorbă cu Mihai Orleanu. El este fondator și președinte al Centrului de Ecologie Montană (organizatorul concursului), adică persoana care este pe deplin responsabilă din punct de vedere juridic pentru orice are legătură cu EcoMarathon.
Ce s-a întîmplat de fapt, anul acesta, la EcoMarathon? Cum stau lucrurile cu persoanele care au suferit de hipotermie?
Clarificare: Hipotermia se împarte în mai multe categorii. La EcoMarathon ne-am confruntat cu mai multe cazuri de hipotermie ușoară, în cazul mai multor participanți dar și a cîtorva voluntari, și de un singur caz de hipotermie gravă, în cazul unui participant.
Așadar, cîte astfel de cazuri au fost?
Pot răspunde doar pentru cazurile semnalate concret de către participanți și care ne-au solicitat să-i ducem înapoi la zona centrală a EcoMarathonului (la Căminul Cultural). Astfel, 11 concurenți au fost transportați cu mașinile noastre înapoi la zona de start. Un singur participant a fost transportat pînă în zona de start cu ambulanța contractată de noi, de unde a fost preluat de către o altă ambulanță și transportat la Spitalul Județean Brașov. Seara, acesta a fost transportat, tot de noi, înapoi la pensiune. Voluntarii care s-au încălzit în mașinile puse de noi la dispoziție și-au încheiat misiunea în posturile prevăzute în cadrul programului normal. Doi participanți au continuat și au terminat cursa dupa ce s-au încălzit în mașinile puse de noi la dispoziție și după ce au primit de la noi haine uscate.
Cîte cazuri au fost de persoane ajutate să se retragă (să fie recuperate) de pe traseu?
Un singur participant a fost ajutat sa se retragă din traseu, din zona „La Bisericuță”, pe Bucla 3, unde nu este acces auto. Aceasta a fost asistată de voluntarii noștri de pe traseu (cu haine și fiind adăpostită într-o hodăiță) pînă la sosirea echipei Salvamont. Aceasta a transportat persoana la ambulanța contractată de noi, dar nu a necesitat niciun fel de intervenție.
Cum ați început să reacționați cînd a devenit evident că vremea rea crează dificultăți mai multor participanți?
După semnalarea, de către voluntarii din posturile din Valea Băngăleasa, a situației excepționale prin care cîțiva participanți, la oprirea în post, începeau să tremure și să solicite să-i ducem înapoi la zona de start, abandonînd cursa, am pus imediat la dispoziție mai multe mașini care i-au adăpostit pînă se umpleau, ducîndu-i apoi înapoi în zona de start.
Simultan, am început să recomandăm participanților la tranzitul din Bucla 2 în Bucla 3 să-și ia cu ei echipament călduros și rezistent la ploaie. Totodată, cei care ajungeau în Valea Băngăleasa au fost întrebați de noi dacă se simt ok, dacă doresc să continue cursa sau să fie transportați înapoi la zona de start, cu mașina.
Singura persoana la care au fost sesizate semne de hipotermie avansată a fost cea care și ulterior a ajuns la Spitalul Județean.
Așadar, mixul de factori – scăderea temperaturii, vînt, ploaie și parțial grindină – a creat un context care a expus participanții, voluntarii și cîțiva spectatori la o situație mai puțin comună pentru EcoMarathon, dar nicdecum anormală pentru zona montană.
Revenind la persoanele care au avut de suferit. Acest lucru a fost cauzat de faptul că nu aveau echipament corespunzător?
În cadrul ședinței tehnice, participanților le-am recomandat să poarte „mai multe straturi” deoarece vremea instabilă anunță fluctuații mari, de la vreme caldă la vreme rece, de la ploaie la zăpadă. Noi pornim de la premisa că participanții sunt oameni înzestrați cu rațiune și conștiință și care pot lua recomandările noastre în serios. Definirea unui „echipament corespunzător” este în acest caz inutilă, deorece majoritatea celor care au abandonat cursa și au fost transportați de noi la zona de start aveau foițe de ploaie, pantaloni lungi, șepci, bandane etc. Pentru asemenea cazuri noi ne bazăm pe capacitatea noastră de organizare și pe colaborare cu cei avizați în domeniu, care se află la fața locului (Ambulanța, Salvamont, Jandarmerie Montană, Poliție, pompieri, voluntari).
Dacă nu a fost vorba de echipament necorespunzător se poate vorbi atunci de lipsa experienței în alergarea montană?
Am cunoștință doar de o singura persoană care a abandonat proba de maraton (dar nu în punctul Valea Băngăleasa, ci în centru) și care era la prima participare la o astfel de cursă.
Conform regulamentului de participare, echipamentul care să protejeze în caz de vreme rea e doar recomandat. De ce nu e obligatoriu?
Traseul EcoMarathon se desfășoară în zonă montană dar nu atinge zona subalpină (cel mai înalt punct se afla pe Bucla 3, la circa 1600m) și parcurge poteci din incinta satelor Moieciu de Sus, Fundățica și Fundata. Există o mulțime de hodăițe care, în caz de intemperii, pot oferi adăpost nu numai participanților, ci și voluntarilor sau spectatorilor care se află pe traseu.
Alegerea traseului în așa fel încît – cu excepția punctelor La Mîndru și Poiana Guțanu – nicăieri sa nu existe o distanță mai mare de 500-800m de o pensiune, casă de locuia sau hotel, fac din EcoMarathon cel mai accesibil traseu de alergare montană.
Cum am spus mai sus, pornind de la premisa că avem de a face cu participanți înzestrați cu rațiune și constiinta, credem că recomandările noastre sunt suficiente.
Nu credeți că ar trebui să devină obligatorii?
Nu.
De ce?
Obligativitatea suspendă, aparent cel puțin, responsabilitatea participantului de a acționa corespunzător unor situații concrete de pe traseu, fie că e vorba de intemperii sau de ajutorul oferit altor participanți.
Nu s-ar putea face nici un control a prezenței echipamentului tehnic înainte de cursă?
Controlul este doar de formă și simulează o responsabilitate a organizatorului. Controlul poate să se rezume doar la cîteva piese de echipament, la începutul cursei. Nici un organizator nu poate întrevedea însă stări de vreme extremă și nici ce echipament corespunzător ar fi în cazul acestor situatii extreme. Degeaba controlezi un participant dacă are o foiță la el, dacă ulterior traseul merge prin noapte și zăpadă pe muchia unui munte de 2500m. Principala măsură de siguranță pe care un organizator o poate oferi unui participant este să ajungă cît se poate de repede la el, în caz de nevoie. Așa s-a întîmplat la EcoMarathon.
Numărul alergătorilor a crescut mult, dar nu toți au suficientă experiență montană. Credeți că ar fi oportună introducerea la EcoMarathon a unei selecții preliminare, pe baza experienței de concurs?
Cum am spus mai sus, traseul EcoMarathon se află în zonă montană în incinta unor sate locuite, pe poteci folosite zilnic de localnici. EcoMarathonul are prin definiție un traseu care se adresează exact celor care doresc să facă tranziția de la asfalt la trail, care doresc să descopere mediul montan și din punct de vedere cultural. De aceea, nu va exista la EcoMarathon o selecție pe bază de participări anterioare la curse montane.
Aș vrea să mai spun că în cadrul oricărui eveniment pot apărea situații ieșite din comun. Eu consider că cele întîmplate la ediția a VII-a a EcoMarathonului nu sunt de dorit, dar nici ieșite din comun. Situațiile s-au încadrat în cele prevăzute de Planul de Acțiune stabilit anterior cu Jandarmeria Brașov. Comunicarea și reacția noastră au fost ultrarapide, ambulanța și personalul medical, Salvamontul și Jandarmeria au reacționat cu maxim profesionalism și cu rapiditate. Voluntarii au fost extraordinar de atenți cu participanții. De aceea, nici nu am întrerupt cursa. Am luat doar măsuri suplimentare: am dus mașini la punctul din Băngăleasa, am dus saci de dormit pentru încălzit și haine de schimb, mașini încalzite și ceai fierbinte.
Foto: EcoMarathon
Romanian
English
Daca se face selectie in functie de experienta nr concurentilor s-ar reduce la jumate deci mai putini bani in buzunar
Ador sa alerg in astfel de locatii.
George Pop: Cei care organizeaza EcoMarathon sunt probabil ultimii din Romania, la nivel de organizatori curse montane, care pot fi suspectati ca neglijeaza calitatea si siguranta doar pentru a incasa bani. Daca urmaresti un pic echipa de acolo vei vedea ca ei practic au pus Moeciu pe harta Romaniei. Suna exagerat, dar asa este. Nu se ducea nimeni la Moeciu, era un fund de tara, cred ca 90% din populatie Romaniei nici nu stia ca exista. Oamenii au scos acolo din sarantocire intreaga comunitate si iti sugerez sa calatoresti prin Romania rurala sa vezi la ce ma refer.
Anca, Moeciu e o zonă turistica și culturală bine cunoscută de cei din Brasov dar și din țară de destul timp. A ajuns mai cunoscut după EcoMarathon probabil doar în rândul celor care au de-a face cu alergarea montană. Zecile de pensiuni din zona nu au fost construite după ce a aparut concursul.