Modestia și hărnicia nu sunt chiar principalele atribute ale românilor. Cel puțin așa se zice. În schimb, pentru alergători acestea ar fi două calități de bază, obligatorii pentru a fi competitiv, pentru a avea rezultate cît mai bune. Probabil nu știți multe despre Maria Magdalena Velișcu, o alergătoare care cu siguranță este și harnică (cînd vine vorba de strîns kilometri la alergare) dar și modestă (una dintre cele mai discrete prezențe în lumea mică a alergătorilor români). În schimb, pentru ea vorbesc rezultatele.

Cine este Maria Magdalena Velișcu?

Sunt o persoană căreia îi place cadrul natural foarte mult. Îmi place în fiecare zi să văd verdele copacilor prin parcuri sau, de exemplu, boboceii de raţă, ce au apărut în această perioadă a anului. Altfel, lucrez pe post de QA la o firmă de IT şi încerc să-mi ocup tot timpul liber cu plimbări sau alergări.

Foto: Radu Cristi

De cînd și de ce aleargă?

În liceu și în timpul facultății am alergat distanţe de maximum 3-6 km, doar pentru întreţinere fizică. Eram atletică în perioada liceului, dar în timpul facultăţii am devenit mai sedentară şi la finalul ei am ajuns să cântăresc chiar şi 70 de kg.

Acum cinci ani, cu scopul de a slăbi, am început gradual să alerg iarăşi câte 3-5 km zilnic. Încă ţin minte cât de bucuroasă am fost când am reușit să parcurg o tură în parcul IOR, în cam 17-18 minute (cu o viteză de 5min:30sec-5min:45sec/km). În cam un an şi jumătate am slăbit gradual spre 54 kg şi am început să devin mai rapidă, dar ]n același timp şi să lungesc distanţele. De atunci mă menţin şi continui să practic sportul acesta şi pentru că îmi permite să fac unele excese, precum o pizza, o șaorma fără sosuri sau o ciocolată în unele seri, totul fără ca să cresc în greutate.

De ce aleargă?

Principalul motiv pentru care alerg este starea de relaxare oferită de o alergare în parc sau într-un cadru natural frumos. Nu-mi place deloc vremea rece, mai ales pentru că am circulaţia periferică slabă şi nu suport deloc gheaţa sau terenul instabil. Îmi place să am terenul ferm sub picioare, pentru a putea admira zona prin care trec în alergare. De asemenea, îmi place când prind o zi bună şi pot alerga la un ritm foarte susţinut un antrenament sau o cursă.

Cît de mult și cum se antrenează?

Mă antrenez aproximativ 16-18 km pe zi, de șase ori pe săptămână. Aproape toate antrenamentele le fac în parcul IOR din București. În mod ocazional, mai alerg şi în Herăstrău sau prin oraş, pe străzi.

În săptămânile cu competiţii, ziua de dinainte este una de pauză activă în care fac doar mers uşor prin oraş. Nu am nici un program specific de antrenament, însă încerc să alternez antrenamente mai rapide cu unele mai lente pentru a nu-mi suprasolicita corpul.

Soţul meu aleargă cu mine cam 12 km pe zi. Când ne simţim amândoi bine, alergăm în tandem în parc. Când vitezele noastre nu ar corespunde, am găsit soluţia de a alerga în sens invers în parc așa că ne întâlnim și ne salutăm de două ori pe tură. Acest lucru e motivant şi ne face să mărim puţin ritmul pentru a menţine aproximativ ritmul celuilalt.

Seara facem împreună o plimbare de la muncă până acasă, cu un mic ocol prin parc, pentru a ne dezmorţi după o zi lungă de stat la birou.

Ce probă preferată are?

Proba mea preferată este maratonul, asta deşi îmi place şi semimaratonul, dacă traseul este unul rapid sau frumos. Este o provocare să termini un maraton în timpul propus şi mă bucur mereu când îmi iese acest lucru la final, în marja de timp dorită.

Interviul a apărut inițial în revista Alerg #35. Revista poate fi achiziționată și online
 Cumpără Acum

Comments

comments

Previous post

Depresiv, Doamne, depresiv...

Next post

Interviu. Maria Magdalena Velișcu (II)

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *