marți, decembrie 10 2024

Ce faci cind nu ai muntii la indemina? Improvizezi, e cam singura solutie. Asta am inceput sa fac si eu in ultima vreme cind – visind la Everest Marathon – am  intetit antrenamentele de alergat in panta… pe „muntii” din Parcul IOR.

Acestia sunt de fapt niste mici umflaturi de pamint, cu o panta de vreo 45 de grade, dintre care unul este folosit ca traseu si de catre bikerii amatori de dirt. Bikerii coboara panta si cauta adrenalina data de viteza, eu o tot urc si incerc sa imi intaresc picioarele si plaminii. Traseul se cheama pompos „Valea Mortii”, iar alaturi sunt in permanenta niste mosuleti ce joaca sah.

Alerg cinci zile pe saptamina. De fiecare data, cel putin o ora de antrenament. Ajung la o medie saptaminala de 60 de kilometri. Mereu am senzatia ca este prea putin.

Comments

comments

Previous

Telegrafic: Va fi maraton la Bucuresti

Next

Am avut un vis!

4 comments

  1. Salut Velocio
    multumesc pt link. Nu stiam povestea preotilor budisti alergatori de maratoane. Interesanta si, oarecum, stranie.

    In ce priveste informatiile din interviu, desigur ca sunt utile. Eu insa o sa alerg tot o distanta clasica, 42 de km, e drept ca in conditii speciale: altitudine mare, lipsa de oxigen, teren accidentat.

  2. Salut Marian,

    Eu m-am apucat de vreo trei luni de alergat…Dar regret ca nu am facut-o cu mult mai demult. Pentru maratonul Everest cum te antrenezi? Eu as vrea sa particip la maratonul Piatra Craiului din octombrie. Traseele sunt departe de a fi similiare, dar relieful e apropiat. Mi-ar prinde bine sfaturile cuiva care se pregateste pentru un maraton montan. In plus tu ai experienta maratonului… Off topic: noi ne cunoastem din TVR de la DEI, din perioada Dan Lutan si Alina Mungiu…Velocio e de fapt Bogdan Marinita….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also