Triatlonistul Mihai Vigariu a obţinut cu ceva vreme în urmă o calificare spectaculoasă la Campionatul Mondial Ironman 70.3, competiţie ce va avea loc anul viitor, în septembrie, în Australia. Ce, cum, de ce? Adică un interviu cu întrebări scurte și răspunsuri cuprinzătoare.
La final de august, sportivul a obţinut rezultate bune în cadrul concursului Ironman 70.3 de la Budapesta, situându-se, la categoria sa de vârstă, 30-34 de ani, pe locul 4 din 229 de concurenţi. În clasamentul general, cu un timp de 4h:20min:47sec (înot 28min:48sec, bicicletă 2h:20min:41sec, alergare 1h:26min:38sec), Mihai a obţinut poziţia 44 din 1552 de participanţi.
Cum a fost la Budapesta?
Ironman 70.3 Budapesta este o cursă în care trebuie să înoţi 1.9km, să mergi cu bicicleta 90km şi apoi să alergi 21km. Este o cursă frumoasă şi rapidă de-a lungul Dunării, prin inima oraşului. Înotul se desfăşoară într-un braţ mort al Dunării, unde apa este curată şi foarte liniştită. Traseul de bicicletă este plat, format din două bucle de 45 km, cu vânt frontal la bicicletă când se merge către nord, pe malul Dunării, însă la întoarcere ai vântul din spate. Aş putea compara, din această perspectivă a direcţiei si forţei vântului, proba de bicicleta de la Budapesta cu proba de bicicleta de la triatlon Mamaia. Alergarea este pe un traseu plat, cu foarte mulţi susţinători pe margini care îţi pompează adrenalină în vene, te încurajează şi te fac să tragi de tine.
Să o luăm însă cu începutul. Cine este Mihai Vigariu?
Sunt născut în Craiova, în anul 1984. Sunt o fire expansivă, sociabilă, optimistă, perseverentă; sunt un explorator, îmi place să descopăr lumea şi în tot acest proces, să mă descopăr şi pe mine.
Am venit în anul 2003 în Bucureşti, pentru a urma cursurile Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii. Lucrez în domeniul IT, sunt consultant Oracle, mai exact, sunt programator de baze de date Oracle.
De când faci sport? Dar triatlon?
Mai toată viaţa am făcut mişcare. Pe la vârsta de 14 ani m-am apucat de sală şi m-am ţinut, relativ constant, de culturism până la 28 ani când, în anul 2012, am avut un accident de motocicletă, care mi-a schimbat viaţa. Am avut o operaţie la mâna dreaptă, din care mi-au eliminat capul radial. După acest eveniment am avut câteva luni bune de recuperare, însă mi-am dat seama ca nu o să mai pot trage de fiare aşa cum făceam înainte.
Un foarte bun prieten, Sergiu Şerban, mi-a sugerat în 2013 să particip la triatlonul NoStress Mogoşoaia, prima ediţie. Mi-au plăcut foarte mult atmosfera şi senzaţiile pe care le-am trăit la acel concurs şi mi-am spus că o sa mai încerc. Tot în 2013 am mai participat la Triatlonul Braşov şi proba de semimaraton a Maratonului București. Cum eram cumva în recuperare după accident, am participat la cele trei curse fără să fac vreun antrenament, nu aveam nici măcar bicicletă (am folosit la Braşov o cursieră închiriată).
Cred că totul a plecat de la momentul în care am terminat semimaratonul, 6 octombrie 2013, când aveam impresia că alerg de mănânc pământul, însă când am ajuns la finish mi-am dat seama că făcusem puţin sub 2 ore, respectiv 1h:58min:42sec. Atunci m-am întrebat: cum ar fi dacă m-aş antrena specific pentru o astfel de cursă?.
Si de fapt, abia în 2014 am început să mă antrenez pentru triatlon, pentru alergare, sub îndrumarea antrenorului Flabio Carmona. Așa că în mai am alergat Semimaratonul București cu 32 de minute mai repede, în 1h:26min:41sec. Atunci mi-am dat seama şi am primit şi feedback: “Ţine-te de treabă, căci ai potenţial!”.
Care este proba ta favorită la triatlon? De ce?
Indiscutabil, bicicleta. Asta pentru că pot să merg repede cu bicicleta, îmi place să o fac şi cred că la un moment dat sunt cuprins de adrenalină, nu chiar la fel ca şi cum aş fi pe motocicletă, însă suficient de mult cât să mă ţină în priză. Nici nu îmi dau seama când s-a terminat proba de bicicleta.
Care e însă punctul slab?
Alergarea! Pentru că şi acum cântăresc mult pentru un triatlet / alergător. Am 86 kilograme şi 1.81m înălţime. La alergare consum foarte multă energie pentru a putea menţine o viteză decentă.
Cât și cum te antrenezi? Cum arată un ciclu de pregătire săptămânal?
Îmi fac antrementele în funcţie de programul de la serviciu şi de programul familial. Mă antrenez dimineaţa devreme, uneori seara după serviciu şi în weekend.
Flabio îmi pregăteşte antrenamentele în funcţie de perioada anului şi de target-ul pe care îl am. În mod normal mă antrenez cam 10-12 ore pe săptămână. Înainte de o cursă mai importantă pot ajunge și la 16-17 ore.
Într-un ciclul săptămânal mă antrenez la toate cele trei probe ale triatlonului. Luni este ziua de pauză. Marţi dimineaţa merg la bazin (în anumite săptămâni această sesiune este una tehnică sub îndrumarea lui Flabio) şi seara fac o alergare uşoară. Miercuri dimineaţa merg la bazin. Joi dimineaţa am antrenament la stadion, este o sesiune tehnică de alergare, cu Flabio. Vineri dimineaţa am antrenament la bazin. Sâmbătă am o tură de bicicletă mai lungă, intre 60 – 100km. Duminică fac o alergare mai lungă, intre 15 – 23 km. De luni până vineri, eu merg la serviciu numai cu bicicleta şi consider că acesta este un alt antrenament.
Cum reușești să împaci pasiunea pentru triatlon cu viața personală și cu cea profesională?
Aici cred că trebuie un alt tip de antrenament, unul mental, pentru a putea îmbrăţişa anumite momente când o şedinţă sau ceva urgent de la serviciu nu îţi permit să pleci pentru a ajunge la timp la antrenamentul de seară, să zicem. În astfel de momente îmi reamintesc că nu sunt sportiv profesionist şi că fac acest sport din plăcere şi că eu nu imi câştig existenţa din sport, şi că pot avea momente în care lucrurile nu merg exact cum îmi doresc. Şi e normal să fie aşa. Ulterior îmi revizuiesc programul şi încerc să înţeleg cum aş putea să fac să evit astfel de momente. Astfel că mi-am pus majoritatea antrenamentelor cât mai de dimineaţă sau în weekend o cooptez pe prietena mea la o tură de antrenament, ea cu bicicleta şi eu în alergare.
La fel şi cu familia mea, mergem în vacanţă şi îmbinăm antrenamentele cu vizitatul şi plimbările. Cred cu tărie că dacă manifeşti o atitudine deschisă faţă de membrii familiei tale, faţă de cei apropiaţi, colegii de la serviciu, în care le explici despre pasiunea ta, şi despre ce implică această pasiune, şi ce ţi-ai propus să faci în următoarea perioadă, atunci lucrurile vor fi mult mai clare şi va fi mult mai uşor pentru tine şi cei apropiaţi să planificaţi şi petreceţi timpul impreună.
Ce îți dorești să realizezi la Campionatul Mondial din Australia?
Îmi doresc să fac o cursă bună, în care să îmi execut planul aşa cum eu ştiu mai bine. Bineînţeles, să obţin un loc fruntaş la acest concurs de talie mondială.
Scopul este să mă apropii de 4 ore! Şi dacă acest timp mă va pune în primii “ţâşpe” din lume, la categoria mea de vârstă (30 – 34 ani), atunci înseamnă că asta este, sunt mulţi alţi sportivi mult mai bine pregătiţi şi cu un background specific acestui sport. Însă eu voi fi mulţumit că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, şi că am dat tot ce-am avut mai bun din mine.
Care este triatlonistul tău preferat?
Craig Alexander. Pentru că a pornit de jos de tot şi a ajuns legendă în lumea Ironman. Este un model pentru orice triatlonist, şi pe mine m-au marcat multe clipuri / interviuri văzute pe internet, în care el povesteşte despre încercările prin care a trecut şi greutăţile la care a trebuit să facă faţă. De la el am înțeles că nu există o reţetă universală sau un secret anume şi că, de fapt, trebuie să crezi în visul tău şi să munceşti pentru a-l face realitate.
Rubrica Triatlon este susținută de către Sailfish România, magazin ce oferă echipament performant de triatlon și înot, atât pentru adulți cât și pentru copii.
Romanian
English