Am mai pomenit aici de Haruki Murakami si de ultima sa carte, “What I talk about when I talk about running“. Revin, pentru ca starea mea din ultimele zile e foarte bine descrisa de o expresie folosita de scriitorul japonez: „running blues„.
Dupa ce a alergat un ultra-maraton (o distanta de 100 de km mai exact), Murakami spune ca a simtit „un sentiment de letargie. Inainte de a-l intelege, m-am simtit acoperit de o pelicula subtire pe care de atunci o numesc runners blues. Asta desi senzatia vizuala e mai curind una legata de un alb laptos. Dupa ultra-maraton am pierdut entuziasmul pe care il aveam, in sine, pentru alergat. Oboseala era un factor care explica aceasta senzatie, dar nici pe departe singurul” (pp. 116-117).
Asadar exista si sentimente in alergare:). Sentimente care pot fi asociate si cu nuante, culori*.
Running blues ar putea fi tradus prin „pleosteala alergarii„. E varianta care mai curind ma amuza cum suna, dar care oricum descrie starile de lehamite, oboseala, tristete, mohoreala, chiar si putina depresie ce insotesc la un moment dat alergarea.
Cam asa m-am simtit in ultimele zile, la ultimele antrenamente. Mi-am facut kilometrii propusi, dar fara entuziasmul obisnuit. Nu sunt ingrijorat insa. Se ajunge inevitabil si aici. Important e insa ca momentul se poate depasi, o spune inclusiv Murakami in cartea sa.
P.S.1 : Intr-o vreme am facut un inventar al asocierilor dintre culori si sentimente. Din ce imi aduc aminte, ar fi: „inima albastra”, „negru de suparare”, „rosu de furie”, „iubire mov”, „galben de invidie”, „viata in roz”.
P.S.2: O solutie de depasire a running blues ar putea fi cea adoptata de un alergator in cadrul editiei din acest an a maratonului New York. Dar e un alt fel de blues:)[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vmhObNbsVYg]
Romanian
English
1 comment