luni, noiembrie 25 2024

Am alergat pe noul traseu de cros al Făget Tour de 7 km.

panioan

[Adi Dohotaru]

Ceilalți la antrenament au ales semi-maratonul, mai angajant, dar eu prefer concursurile scurte. M-aș pregăti și pentru competiții de 400, 800 sau 1.500 de metri ca să lucrez altfel corpul, pentru a crește volumul masei musculare. Dar nu știu de astfel de întreceri. Oricum, le-aș propune organizatorilor de competiții și probe scurte de semifond.

Așa cum semimaratonul ales anul acesta mi s-a părut cea mai bună variantă de traseu, la fel îmi pare și crosul. Se vede mâna orientariștilor din organizare, care dublează eforturile lui Horațiu Morar. Traseul de cros e variat, ingenios de curbat și îmbină cărări vechi de pământ cu bucle pe drumuri improvizate pe frunzișul pădurii. Îmi place mai mult decât vechiul traseu. În ciuda faptului că vechiul traseu se apropia de cartierul în care stau și mergea pe o porțiune frumoasă a traseului pe bandă roșie (cel spre Cheile Turzii), era necesar să ieșim de două ori la drumul asfaltat de Sfântu Ion, între mașini.

Am alergat tot Fartlek ca săptămâna trecută, cu speciale la deal, flotări și genoflexiuni și multe povești, cu Ana-Maria, pe care am întâlnit-o în Făget pentru prima dată. Ea și-a bătut recordul de alergare. Înainte făcuse cel mai mult 17 tururi de stadion, iar acum a ajuns la 8,5 km pe teren accidentat. Se pregătește pentru un maraton anul viitor, iar entuziasmul ei m-a inspirat să fac ceea ce fac în continuare.

Din când în când, aleargă în Parcul Iuliu Prodan, din cartierul Zorilor. E puțin nepotrivit parcul pentru alergătorii începători din cauza înclinației și din cauză că are o singură intrare, însă alte parcuri nu există în cartier. Mai fuge pe străzi, dar străzile și trotuarele sunt pline de mașini. Parcul „Iuliu Prodan” s-a amenajat la inițiativa mediului asociativ prin petiții pe care le coordonam înaintea alegerilor din 2012.

Totuși, aportul decisiv aparține Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) și primăriei. Municipalitatea a cerut universității, în urma petițiilor, trei hectare din baza de cercetare din partea de sud a campusului din apropierea cimitirului, zonă puțin folosită de universitate. Sper ca pe viitor parcul să se dubleze și să fie posibil să intrăm și în campus pe jos, cu bicicletă sau în alergare, dar se va întâmpla doar dacă suntem îndeajuns de mulți să cerem spații publice noi la Cluj.

La Făget Tour alerg, la invitația unor colegi activiști (Lala Panait, Le Xi, Pan Ioan), pentru zona La Terenuri din Mănăștur, areal verde și pentru sport pe care l-am pus pe agenda publică tot prin revendicările civice din 2012. De atunci, se desfășoară evenimente culturale și comunitare în acest spațiu aflat la două minute de blocul în care locuiesc și care este cel mai mare spațiu public al Mănășturului.

La Terenuri se află sub pădurea Făget și este unul dintre puținele spații plate ale cartierului. Cum cartierul de 100.000 de locuitori are puține spații de socializare, mii de oameni îl folosesc în weekendurile și după-amiezile când e vremea frumoasă.

Problema cu acest spațiu este că totul pare devastat: mobilierul urban este distrus, locurile de joacă s-au deteriorat masiv, panourile de baschet, porțile de fotbal, stâlpii de volei necesită îmbunătățiri semnificative. Mai important, suprafața terenurilor s-a distrus în timp și trebuie înlocuită cu asfalt de o calitate mai bună sau cu terenuri sintetice pe alocuri, mai ok, de exemplu, pentru volei.

Primăria justifică lipsa investițiilor prin faptul că terenurile s-au retrocedat. Cu toate acestea, nu a făcut nici un efort pentru a recupera terenurile prin schimburi sau prin plată, în ciuda dorinței proprietarilor de a ajunge la un acord. Bineînțeles, proprietarii privați fac presiuni pentru construcții, dar noul PUG nu permite pe terenurile de sport ori pe spațiul verde până la locurile de joacă amenajate recent de municipalitate. În schimb, permite construcții pe spațiul grădinilor care sunt cele mai frumoase din Cluj.

Reprezentanții primăriei explică la discuții informale lipsa negocierilor cu proprietarii privați cu terenuri în zonă prin eventualele acuze de favorizare a unor cumpărări de terenuri în defavoarea altor proprietari. De fapt, primăria negociază cu proprietarii privați, așa cum se întâmplă în cazul noului parking în construcție de lângă terenuri, dar nu o face pentru parcuri și spații verzi.

De ce? Pentru că spațiile verzi și de sport nu aduc aceleași beneficii pentru firmele de construcții care gravitează în jurul intereselor de partid. Nu rulează îndeajuns de mult capital. Apoi, parkingurile sunt văzute ca investiții respectabile din cauza cererilor pentru locuri de parcare, dar mai ales pentru că mașina este văzută ca un simbol al statutului social. Pentru parcuri și spații verzi se exprimă mame, tineri ori pensionari care nu au influență politică asemenea șoferilor, de regulă, bărbați cu o mai mare putere financiară.

În loc de situația actuală și noi blocuri și parcări, îmi imaginez terenuri de sport reabilitate din material sintetic îndeajuns de moale încât să fac plonjon la volei și să joc cu soția mea și cu fiul meu când crește. Sau terenuri de baschet și de fotbal unde reabilitarea nu înseamnă neapărat o taxă. Bănci și mese la care să mă așez și să citesc. Iar terenurile pentru grădinărit să nu dispară. Tot astfel, nici câinii și stăpânii lor nu ar fi izolați cu garduri într-un spațiu special amenajat pentru ei, ci spațiul ar fi împărțit de mai multe categorii de public. O tanti o să le arate copiilor veniți că roșiile și morcovii și pătrunjelul că legumele cresc din pământ și nu sunt doar pe un raft la supermarket.

Îmi imaginez că ies la concerte, filme sau spectacole de teatru și în cartier, nu doar în centru, pentru că Mănăștur a depășit faza în care era un cartier-dormitor. Suntem mai mulți La Terenuri: români, unguri, romi, care nu mai stau cu corturile în pădure din cauza sărăciei. Ne jucăm și socializăm.

Cum La Terenuri nu există alei pentru plimbare pe vreme ploioasă, îmi imaginez cărări noi din material compozit, care să permită scurgerea apei, dar să fie mai moi ca asfaltul. Ca aleea centrală din Parcul Mare sau din parcul Babeș. Nu sunt nici destule becuri pentru sport ori plimbare seara, dar cu o primărie responsabilă astfel de amenajări noi se pot face în viitor. Îmi imaginez o alee de 600 de metri pentru pietoni, unde oameni ca Ana-Maria ori ca fiul meu Matei ar începe să alerge și apoi să încerce să se aventureze pe dealurile pădurii Făget.

ps 1: Vă recomand să vă înscrieți și la traseul de semimaraton, despre care am scris aici – http://alerg.ro/o-alergare-in-padure.html
ps: 2 Foto de Pan Ioan

Comments

comments

Previous

Știri pe scurt

Next

Skyrunning. Mai puțini nori, mai mult cer

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also