Deși nu sunt un fan al distanțelor scurte trebuia să încerc și un vertical race. Și care altul ar fi fost mai potrivit decât binecunoscutul Postăvaru Night?
de Adrian Ber
Prin noiembrie am făcut o alergare de weekend de vreo 30km, Șchei – Postăvaru – Tâmpa, pentru care trebuie să îi mulțumesc lui Mihai Munteanu. Atunci am cunoscut prima dată traseul și pârtia Drumul Roșu. Cum toamna era târzie am „înnotat” prin nămol până la lacul de acumulare. De acolo soarele își făcuse mai bine treaba și ultima ascensiune a fost mai rapidă. Iar la final efortul ne-a fost răsplătit de o priveliște superbă.
Lucrurile nu au stat foarte diferit nici sâmbătă. La plecare zăpadă era parțial topită, dar mai sus, frigul ne-a ajutat și zăpada era mai puțin alunecoasă.
Anul acesta alergătorii și schiorii au avut trasee diferite, intersectându-se doar pe două porțiuni, la start și de la lac până la sosire. Alergătorii au plecat la câteva minute după schiori. Primii pași ne-au fost călăuziți de torțe, iar apoi de fanioane roșii. Aproape de final lumina de la sosire ne-a dat forță și am luat în piept ultima ascensiune.
Trec linia de sosire, un ceai să mă încălzesc și îi zic ui Bogdan Iacob, ajuns și el între timp, că mă întorc după Maria. „Vin și eu” îmi zice și ne aruncăm amândoi la vale. Dau de soția mea destul de repede, așa că din postura de finisher trec rapid în cea de pacer. Dar un pacer activ. Și cu surle și trâmbițe (la figurat) sau vuvuzele (la propriu) trec a doua oară linia de sosire în formulă de familie completă.
Încă o coborâre după jumătatea lui Bogdan. Unul dintre concurenți ne întreabă dacă am fost penalizați cu încă o tură. Zâmbim și ne continuăm alergarea. Dar suntem nevoiți să ne îndreptăm spre cabană, ceilalți erau deja acolo. În cabană, situația se schimbă radical. Afară – frig, întuneric și doar câțiva concurenți pe ultima pantă. În cabană – cald și muuuultă, muuuultă lume.
Inutil să vă zic că nu a durat mult până să înceapă petrecerea care s-a întins până după ora 12, când a început premierea stil Carpathian Man. Toți concurenții au primit diplomă de participare (cu locul și timpul) și au fost chemați la „rampă” – o excelentă modalitate să cunoaștem comunitatea alergătorilor mai bine cu fiecare concurs. Iar pentru că tocmai fusese 8 martie, doamnele și domnișoarele au primit câte o floare.
La plecare am mai alergat încă o dată pănă în Poiana Brașov, probabil ultima ocazie să îmi testez țepii pe anul acesta. Zăpada e foarte bună și ca antrenament pentru alergarea la vale, așa că am plecat cu gândul că la anu’ voi include alergări montane de iarnă în program.
Foto: Gabriel Solomon
Romanian
English
Postavaru Night de anul asta l-am ratat. Iorgovanu Night RUN e alta competitie 🙂
Sa ne revedem p-acolo!
Salut Maxim.
Eroarea imi apartine. Am corectat-o. Multumesc
Marian Chiriac