Sau despre războiul izmenelor care, din când în când, agită lumea.
Mai zilele trecute, săptămânalul ”Cațavencii” a publicat o informație pe care o transcriem cu acribie.
”În Parcul IOR există o comunitate foarte activă de oameni care aleargă în izmene ridicole. În același timp există și un grup foarte mare de babe care stau pe margine și comentează faptul că lumea se îndreaptă spre pierzanie. Din când în când, cele două lumi se ciocnesc și rezultatele sunt spectaculoase. <<L-ai văzut pe ăla? I se vedea tot, cred că-i homosexual din ăla. Pe vremea mea nu era așa ceva. Te lua Miliția și te ducea la muncă>>. <<Are și Paulică al meu niște izmene d-alea, da’ io l-am crescut bine: le poartă numai pe sub pantaloni când merge la serviciu>>.<<Și-a găsit serviciu?>>. <<Nu… da’ ziceam așa. Când o să-și găsească o să le poarte pe sub pantaloni>>”.
Pentru a vedea ce reacții a generat această știre, reporterul nostru a solicitat opinia mai multor experți în domeniu.
Licră Sămădăul, președinte MAMIL România
”Îmi permiteți mai întâi să mă prezint. Conduc o organizație recent înființată, dar care reprezintă interesele a tot mai multor oameni.
După cum o arată și numele, noi suntem Middle-Aged Men In Lycra (MAMIL), adică oameni serioși, cu un statut de top și care, spre deosebire de băiatul doamnei din știrea de mai sus, avem job-uri, nu 
suntem terchea-berchea. Și noi ne purtăm izmenele la vedere, nu avem de ce să ne rușinăm, asta pentru că lycra, acest material atât de elastic, ne îmbracă tare bine corpul și ne ajută la performanțele sportive.
Viitorul e lycra, țineți minte ce vă spun.”
Noșu Ardrei, ultramaratonist etc
”Cu doar câteva zile înainte de a citi știrea din Cațavencii îmi făcusem un nou bilanț al vieții și am realizat că sunt pe drumul cel bun. Nu același lucru îl pot spune despre Paulică. Probabil că a venit vremea să renunțe la izmene și să înceapă să își planifice viața. Trebuie să vrea, trebuie să poată. Trebuie să devină productiv. Nu e obligatoriu să devină raw-vegan, însă trebuie să renunțe la obiceiurile nesănătoase, să încerce cel puțin o dată un shake pe bază de goji. Măcar atât.
Dacă nu constată o transformare radicală, îl invit la cursurile mele <<Lycra În Alergare>> și atunci cu siguranță va deveni alt om. O să îi ofer o reducere, căci văd că e șomer”.
Sana V. Oltomon, asociația ” People for Lycra”
”Consider calomniatoare spusele acelui grup mare de babe. Noi, ca asociație care promovăm un stil de viață activ, energic și care susținem sportul sub toate formele lui, dar mai ales sub formele atletice îmbrăcate în lycra, nu putem decât să ne opunem acestor denigrări publice.
Și ce vorbă e aia ”izmene”? Mai suntem în Evul Mediu să folosim astfel de cuvinte? Noi astăzi folosim colanți, tights, bodiuri, topuri, fleece etc. Și ne simțim bine în ele, căci toate sunt făcute din lycra”.
Daul Picu, fost alergător
”Trebuie să recunosc, mi-a plăcut și mie lycra pe vremea când alergam. Am renunțat însă după ce niște fete, pe care le antrenam prin parc, mi-au spus că merit mai mult decât atât. Le-am crezut, ce să fac… Așa că m-am apucat de alt sport, sunt acum co-pilot de curse. Criticii mei spun că tânjesc în secret să pun și eu mâna pe volan, dar nu e adevărat. Sau, mă rog, o fi, cine mai știe…
Oricum, ce vroiam să vă spun? Săptămâna aceasta mi-am luat un nou costum de co-pilot, de care sunt tare mândru. E albastru, material rezistent, am multe abțibilduri pe el, sper că mi-ați văzut poza pe Facebook.
Dar să nu uit ce vroiam să spun: neg cu vehemență că eu aș fi Paulică din știrea de mai sus. Asta chiar dacă și eu port izmene lycra de alergare pe sub costumul meu cel nou de co-pilot când mă duc la lucru. Prima dragoste se uită totuși greu”.
Orice asemănare cu personaje reale este întâmplătoare, dar mai ales voită. Rubrica ”Vineri Hap” este realizată de ”Filipache, alergătorul vitriolant” și va apărea de acum înainte cât de des se poate.
Romanian
English
