MMVSD. JS, apoi SD. Totul pentru a obține doritul XXX. Nu se poate un plan mai bun. Perfect. L-am gîndit în cele mai mici detalii, am început în forță, totul până când… Până când… au apărut piticii. Jurnal de înotător ratat și cu pitici, după cum v-am spus, săptămâna 23-29 ianuarie 2017.
Luni
Nu am nici un fel de remușcări când pun ceasul să sune la 6:30 în loc de oribilul, detestabilul, antipaticul 5:00.
Mă așteaptă o săptămână în care vreau să obțin cât mai mult, lăcomia asta o să mă omoare. Planul creionat în gând, frecându-mi virtual mâinile cu entuziasm, este să înot MMVSD, să alerg J și S, să ies cu bicla cel puțin la sfârșit de săptămână, dar de preferat și S și D. Cine știe, poate reiau și traseele urbane din cursul săptămânii, dar asta ar fi un bonus. Iar SD înotul să fie la bazinul pentru băieți mari.
Ca să nu stau degeaba luni, cizelez cu finețe la lopată locul de parcare vreo oră, mutând zăpada din stânga în dreapta și apoi înapoi, că oricum nu aveam unde să o dau. Urmează un antrenament de karate, am văzut eu un film, spălarea mașinii plină de sare cu un burete miniatural, dedicat probabil spălării lingurițelor. Cel puțin după dimensiuni.
Când am terminat lucrarea trecuse transpirația și prin geacă și prin căciulă, eram ud leoarcă, marfă, saună moka.
Marți
Ora 5:00 trezirea, iau ranița în spate și urc dealul caznelor, spre Daimon. Până la urmă e stupid să merg cu mașina la sală, nu-i așa? Pe jos fac vreun kilometru scurtând printre blocuri, ha-ha, ardem calorii, fruntea sus soldat, pasul avântat. Da, știu, mă minunez și eu ce matur sunt.
Încep să fragmentez înotul în porții de 500 m. Experiența de la Dinamo mi-a tras un semnal de alarmă, nu știu să gestionez o distanță clară și impusă, am tendința să aleg căile ușoare, inclusiv pauza la cap de culoar sau statul la o cafea, dacă aș avea cu cine.
Acum trag cu un scop precis, să fac 500 m în xxx minute. Na, că nu mai dau tot din casă.
Încerc sa corectez și din defecte, dar obiectivul principal, singurul pe care îl văd pe lentilele aburite ale ochelarilor este „swim 500 m in less than xxx”. Sanchi, obiectivul este SUPRAVIEȚUIREA, doamnelor și domnilor, nu am decât sa trag la biclă dacă vreau un minut-două mai puțin.
Miercuri
La fel. Nu am multă minte și nici imaginație, îi dau înainte cu porția de 500m. Cred că v-am mai spus că nu înțeleg mentalitatea de la triatlon, aia cu pumni și picioare în cap la proba de înot? Și că mereu mă întreb ce faci pe munte, pe o potecă îngustă, cu această mentalitate? Acum am văzut fugitiv, fără să înțeleg prea bine ce se întâmplă, comportamentul de suveran pe culoar. Îl mai intuisem, am fost lovit intenționat când m-am băgat pe culoarul altuia, dar până acum nu văzusem ostilitatea clară și apărarea teritoriului. Bine, dar nu e teritoriul tău…. E, nu… De aia car cu mine tot timpul un set de alergare când merg la bazin, dacă e aglomerat fug de urâți și urâcioase.
Joi
Urcatul spre Daimon e mai greu. Mă dor genunchii, niște mușchi. Nu contează, accelerez, e de la genuflexiunile de ieri probabil. Sunt culoare libere, las alergarea pe mâine și bag iar înot. Hm. Lângă mine e urâciosul. Plecăm amândoi odată de la capăt de bazin, eu craul versiunea „vai dă mama mea” , el bras versiunea champ. Mă face. Măi să fie, ia să ne întoarcem pe spate, să fim la egalitate și mai încercăm o dată. Aș putea să pun pariu că vroia să îmi arate că e mai bun, așa că mi-a făcut mare plăcere să accelerez ușor-ușor până s-a lăsat păgubaș și a înțeles că azi nu e ziua lui. Sper că i-am stricat măcar un pic antrenamentul, pentru că figura s-a mai repetat de încă două ori, când reușise să își revină. Știu, sunt urâcios și meschin, dar a fost o victorie dulce și plăcută pentru moralul meu.
Pe la prânz eram mirat că mă dor umerii, deși nu era cazul. Parcă și spatele.
Apoi s-a ales praful. Seara trebuia sa îmi țină cineva ușa ca să pot să bag cheia, aveam niște frisoane rare, tremuram fără să mă pot controla. Oribil.
Acasă am încercat tratamentul tradițional de combatere a răcelii. Nu, ăla cu palincă, uz intern. Pe urmă a fost mișto. Creierul s-a aglomerat cu pitici, cu lumini și luminițe, febra a fost la ea acasă.
Dureri de mușchi, de oase, de cap, tuse, varză, nene, varză, a fost un bairam în capul meu de eram zob când s-a luminat de ziuă.
Și cu asta s-a cam terminat cu antrenamentul de săptămâna asta.
Sâmbăta la fel, duminică la fel, pastile cu pumnul, febră cât cuprinde. Mai evadez și eu noaptea cu piticii, mai ales când trece de 39. Grade. Sunt deja curios cam câte calorii se consumă într-o oră de febră 39+. Pulsul era la început peste 90 (în mod normal aveam cam 50-53), acum se pare că mă învăț și cu febra, scade spre 60.
Vedeți? De aia nu fac eu mari programe. Liste. „Rezoluții”. Care e gradul de realizare la dorințele pentru 2016? Dar în prima luna a lui 2017 cum stă treaba? Tot la „încep de luni” am rămas? Dacă beau un șpriț am cea mai tare listă de dorințe, dacă fac și febră peste 39 se și îndeplinesc, cel puțin până își face efectul paracetamolul. Deocamdată s-a ales praful de săptămâna mea care părea imoral de mișto și de bine gândită.
Partea amuzantă, nu pentru mine, e că nu am mai răcit așa de rău de vreo cinci ani, așa cred. Singurul reper este că în perioada aceea congelatorul nostru colcăia de cătină. În fiecare dimineață zdrobeam cătina în miere și înghițeam cu religiozitate o jumătate de ceașcă de nenorocire portocalie și amară, mai aveam puțin și mă juram că îmi și place, convins că mă scapă de toate răcelile posibile. Da, niciodată nu am răcit ca atunci, cinci zile nu am ieșit din casă. Până acum, într-o iarnă în care am ros două flacoane babane de vitamina C, doza de 1000 mg. Da, probabil de asta li se spune „suplimente”, pentru că nu au efect demonstrat.
Cealaltă mică nedumerire este legată de medicamentele pentru răceală și gripă. La TV le trece imediat, idioții ăia care erau cu febră și plini de muci încep să zburde și să zboare de la prima doza. Chiar așa o fi? Oare degeaba s-au dat amenzi babane pentru nurofen? Și de ce doar lor? Eu reușesc să zbor doar noaptea, dacă nu iau pastilele și trec de 39C.
Hai pa, 6,2 km înot săptămâna asta.
Romanian
English