A apărut primul manual la disciplina educație fizică din România, lucru ce a stîrnit deja numeroase dezbateri. Cît de necesar este însă un astfel de manual?
Suprinde oarecum intensitatea polemicilor pe acest subiect, în care s-au angrenat de-a valma părinți, profesori, formatori de opinie, jurnaliști, oameni politici. Surprinde mai puțin însă lipsa dialogului, calitatea slabă a polemicilor, majoritatea bazate pe simple păreri sau pe interese de moment.
Dincolo de opiniile majoritare (subiective, șugubăt-ironice, de blogărași suficienți) credem însă că merită puse față în față cîteva argumente pe acest subiect, care e unul important în condițiile în care unanimitate există doar pe ideea că, din păcate, copiii de azi fac tot mai puțin sport!
Faptele
- Pe 27 iulie, ministrul Educației, Liviu Pop, a anunțat că s-a aprobat primul manual la disciplina educație fizică, pentru elevii de clasa a V-a. Manualul, apărut la Editura Didactică și Pedagogică, e unul digital, disponibil aici. Are 142 pagini.
- Ulterior, Liviu Pop a mai spus că Ministerul vrea să încurajeze orele de Educație fizică și sport, până la clasa a XII și ia în calcul să existe manual pentru această materie, pentru fiecare an de studiu, de la gimnaziu, până la terminarea liceului. Se prevede inclusiv publicarea unui manual de ”Pregătire sportivă practică – Atletism”, pentru clasele a V-a – a VIII-a.
Argumente pro manual:
- Manualul se introduce ca urmare a schimbării programei școlare. (Unul similar a fost publicat și de către Editura Litera, spre exemplu). Astfel de manuale există în numeroase alte țări din UE (în Franța începînd de la clasa I).
- Manualul se vrea un instrument care să ajute elevii, profesorii și chiar părinții în procesul educativ. El oferă copiilor soluții și exerciții pentru petrecerea activă a timpului liber, le sugerează exerciții și explică utilitatea lor. Manualul are suport electronic, cu demonstrații video ce pot dubla explicațiile profesorilor.
- Manualul oferă copiilor nu doar noțiuni de bază (despre motricitate, tipuri de activități sportive etc), dar şi cum să-şi pregătească organismul pentru efort, care sunt regulile de igienă individuală şi colectivă sau tehnici prin care pot acorda ajutor în caz de accidentare fizică.
- Manualul își propune educarea comportamentelor și atitudinilor generale, prin intermediul activității fizice. Reamintim aici calitățile fizice: viteza, rezistența, forța, îndemînarea, mobilitatea și suplețea, completate de atuitudini: educarea curajului, a perseverenței și voinței.
- Introducerea manualului nu înseamnă că se vor da lucrări de control, teme pentru acasă sau teme de vacanță. Manualul își propune doar să ajute elevul să consulte o sursă de informație în lipsa profesorului și să îi ofere cunoștințe suplimentare.
Argumente contra manualului:
(un rezumat făcut pe baza ideilor relevante, vehiculate în spațiul public)
- Copiii au nevoie mai mult de profesori dedicați, care să cultive pasiunea pentru mișcare și învață mai bine urmînd exemple pe viu decît ilustrații dintr-un manual.
- Copiii au nevoie mai mult de echipamente sportive, de săli și terenuri de sport decît de o carte pe care mulți (probabil) nu o vor citi decît pe fugă.
- Nu e de dorit apariția unui nou manual în condițiile unei curricule și așa încărcate. Nu mai vorbim de ghiozdanul supraîncărcat.
- Pentru mulți copii, ideea de manual e asociată cu cea de corvoadă, de sarcină suplimentară. Apariția unui astfel de manual nu ar face decît să crească reținerea față de ”sport”, deja atît de răspîndită.
În loc de concluzie: Un manual nu poate suplini schimbarea mentalităților (în condițiile în care rămînem în general o nație mefientă față de ideea de sport, viață activă, muncă serioasă, fair-play), nici nu poate ține locul terenurilor de sport. De fapt, un manual nici nu își propune așa ceva.
Romanian
English
