joi, aprilie 18 2024
Obiective, costuri, selecție, planuri. Prima parte a unui interviu cu Florin Florea, președintele Federației Române de Atletism (FRA)

Care sunt obiectivele FRA în ceea ce priveşte Campionatul European de 24h de alergare ce va avea loc la Timișoara?

Aceasta e cea mai mare competiţie pe care o organizăm şi, de aceea, testul pentru noi este cel al organizării. Pe de altă parte, este pentru prima dată când România are o echipă la o competiţie despre care în federație nu ştiam prea multe acum câţiva ani. În federaţie nu se ştia despre această competiţie, am fost secretar general şi o recunosc. Dar acum aproape că sunt expert [pe subiect – n.e.]. Deci, obiectivele noastre sunt clare: o organizare excelentă care să ne dea un raport bun, astfel încât să putem accede o altă competiţie, poate chiar pe pistă. Dar cred că trebuie să mai organizăm o competiţie europeană, poate chiar mondială în zona asta de alergare, fie montană, fie de 100 de kilometri.

Un alt obiectiv este să organizăm şi să sistematizăm toată partea de alergare [pe distanțe lungi – n.e.], să avem campionate naţionale, criterii de selecţie pentru mondiale. Asta pentru că am văzut că există cerere, lume care se interesează. Păi nu s-a mai interesat cineva de cine e într-un lot de atletism de nu ştiu câtă vreme…

Şi a treia problemă pe care aş vrea să o abordez, este un program pentru sportul de masă. Trebuie să transmitem un mesaj că federaţia susţine alergarea.

Selecția echipei României pentru Europenele 24h s-a făcut foarte din scurt, credeţi că la următoarea ediţie va fi mai bine?

Până atunci vom avea o competiţie standardizată în ţară, pentru că despre asta e vorba. Noi putem să facem competiţii câte vrem, dar acea competiţie trebuie să conteze, să fie acreditată. Automat trebuie să se implice federaţia. Competiţia naţională va fi un prim criteriu de selecție, dar vor mai fi şi altele. Acum, faptul că totuși am avut de unde să luăm sportivi, care şi-au obţinut rezultatele la competiţii omologate este extraordinar. Felicitări pentru oamenii ăştia. Noi am pus baremul minim cerut. Federaţiile occidentale sunt top în zona asta de multă vreme şi de curând am apărut şi noi.

Românii par foarte ambiţioşi pe zona asta, v-aţi gândit la posibilitatea unui succes la aceste europene?

Acum, la campionatul ăsta, nu. Dar eu cred că pe viitor vom fi cel puţin între primele ţări din Europa de Est şi Balcani, exceptând Polonia şi Ungaria, despre care trebuie spus că sunt elită. Eu cred că vom avea succes în următorii ani, ne vom bate şi noi la medalii. Important este să organizăm bine evenimentele viitoare, să fim corecţi cu sportivii, să nu facem părtiniri, să sprijinim un grup sau altul, şi eu asta am vrut de când am venit la federaţie.

Care sunt costurile organizării unui eveniment precum cel de la Timișoara?

Avem un buget general… Ce pot să vă spun acum, costurile sunt mai mici decât la o Balcaniadă. Cam la trei sferturi din costurile unei Balcaniade. Am organizat anul trecut Campionatul balcanic de juniori şi costurile la Timișoara sunt cam la 60 la sută din ce a fost acolo. E adevărat că am avut ceva mai mulţi sportivi decât aici, dar nu cu mult. Diferenţa e că la Balcaniadă FRA plăteşte tot, aici doar o parte.

Am făcut bugetul de 120.000 de euro, din care 20.000 e partea de taxă pe care o dăm International Association of Ultrarunners – IAU, restul sunt costuri de cazare, masă, transport, închiriere corturi, cronometraj, banchet. Se adună de peste tot. Nu e nimic special.

E un buget aprobat şi de către Ministerul Tineretului și Sportului, MTS, pentru că au venit şi ei cu o parte din bani. Undeva pe la 78.000 euro cred că este bugetul MTS-ului, restul acoperim noi.

Dar s-ar putea să ne coste 140.000 euro. Dacă găsesc un sponsor şi dau şi nişte premii e foarte bine. Se poate îmbunătăţi situația. Dar acum sunt asigurate normele impuse de IAU. Şi orice campionat european sau mondial este aprobat de către MTS, au un program prin care sprijină competiţiile organizate în România, ceea ce este normal.

Cum s-a ales staful tehnic pentru echipa României?

Antrenor este Sergiu Dascăl, pe care l-am ales pentru că are patru sportivi la lot, de la el de la club. Iar Andrei Nana este șeful delegației. Nana a fost promotorul acestei discipline, el a fost acum patru ani la FRA și a încercat să găsească deschidere, dar nu a reuşit. Şi atunci când s-a făcut echipa era nevoie de un team-manager. Eu, nu, secretarul general, nu, ăla de la pistă, nu, şi s-a ajuns la concluzia că Sergiu Dascăl – având cei mai mulţi sportivi la lot – e cel mai indicat, iar pe Andrei Nana l-au recunoscut toţi ca fiind omul care a adus ultraatletismul în atenția FRA.

Eu am spus că mi-ar plăcea să găsim un om pentru echipa naţională şi îmi place un om de tipul ăsta care să fie acceptat de ceilalţi. Vom vedea la următoarea ediţie ce va fi.

(va urma)

 

Comments

comments

Previous

Pe scurt. Pe toate azimuturile

Next

Florea, FRA. Despre ultramaratonul montan (II)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also