Arată mai matur decît îi e vîrsta reală. Barba deasă, tunsă cu ștaif, ridurile vizibile, adînci de la efort, privirea parcă aspră, de fapt doar concentrată, toate acestea ies în evidență la prima vedere. Dar toate acestea nu estompează deplin o permanentă privire jucăușă. Un zîmbet ascuns, care răzbate dintre firele dese ale bărbii.
La cei 27 de ani ai săi, Radu Milea ar putea fi diagnosticat – într-o ad-hoc simptomatologie ontologică – ca ”suferind” de catholită. Aceasta e o maladie a spiritului* care se manifestă printr-o continuă nevoie de acțiune, prin căutări febrile, prin obiective și limite asumate pe bandă rulantă, totul cu speranța găsirii unui scop final, a unui rost.
Foto: fb.com/bransphotography page
De astfel de ”maladii”, sub diferitele lor forme, nimeni nu poate scăpa. Numai că la Radu Milea, se pare, ”maladia” are o formă blîndă, iar scopul este conținut tocmai în această febră care îl mînă permanent de la spate și care la el poartă numele de ”alergare”.
În numele ”alergării”, Radu Milea se împrăștie aparent și își asumă varii proiecte și roluri. Multe, diferite: aleargă în concursurile de orientare, face curse de fond, de șosea, aleargă pe munte, organizează competiții, antrenează, e administrator de proiect, om de PR, team-manager, aleargă maratoane și, în ultima vreme tot mai mult, ultramaratoane.
Mai nou, și-a asumat un nou obiectiv. Încearcă – nu e primul care o face, dar pare hotărît să meargă cît mai departe – să impună și în România recunoașterea curselor de alergare pe distanțe lungi ca probe oficiale. La noi, Federația de Atletism s-a oprit la distanța maratonului. Ce este peste, aparent nu există.
Pe 11 iunie, Radu Milea va alerga 24 de ore. Pe un traseu măsurat cu precizie, în condiții omologabile internațional. La nivel personal, vrea să stabilească un record de distanță. Altfel, va alerga doar pentru că e ”suferind”, mînat de la spate de ”nebunia alergării”.
*******
Care sunt motivele pentru care o să alergi timp de 24 de ore?
Ideea de a alerga 24h există de mult, dar numai acum am considerat că sunt suficient de pregătit pentru o astfel de încercare. Există două motive care se leagă între ele. Acela de a îmi demonstra mie din „ce sunt făcut” și de a atrage atenția Federației Române de Atletism (FRA) că fenomenul ultra-alergării este prezent și în România și că noi, cei care alergăm asemenea distanțe, ar trebui sa fim luați în seamă și nu trecuți la categoria „și alții” sau „nebuni”.
Îți dorești un record național. Va fi cursa ta omologată oficial? Ce distanță vrei să alergi?
Am făcut sport toată viața și încă de mic am fost obișnui să performez, așa că mi se pare firesc să îmi stabilesc obiective de performanță, precum un record național. Recent am finalizat traseul, pe care îl voi înainta către FRA. Din partea lor am primit asigurări că voi beneficia de tot sprijinul necesar ca lucrurile să fie oficiale. Mi-au transmis că au cerut de la International Association of Ultrarunner – IAU (federația internațională de resort) o opinie deoarece în regulamentele FRA nu apare nimic despre ultramaraton. În ceea ce privește distanța, îmi doresc să fie una peste 200km, iar optimist peste 230km, dar nu vreau să mă gândesc prea tare la distanța pe care o voi alerga, pentru că trebuie să recunosc, mă sperie puțin.
Cum se abordează o astfel de alergare? Ce strategie de cursă o să ai?
Strategia unei curse de ultramaraton este în principal bazată pe planul nutrițional și de hidratare, elemente la care mi-am propus să am mare grijă. Deja mi-am pregătit o listă destul de stufoasă cu ce voi mâncă și ce voi bea, dar în mod cert corpul va cere ceva deosebit de mâncare, dar sunt sigur că echipa mea de sprijin se va asigura că nu îmi va lipsi nimic.
Fiind prima mea experiență de acest gen, voi încerca să folosesc cunoștințele pe care le-am câștigat în competițiile de ultramaraton montan la care am participat. Voi încerca la început să nu fac pauze, să mă hidratez și să mănânc mergând la pas, cel puțin în primele 12 ore. În funcție de cum mă voi simți pauzele se vor mări probabil și voi face pauze totale.
Un mare avantaj este faptul că voi alerga pe o buclă de aproximativ 1,5 km, fapt care facilitează accesul la spațiul de revitalizare, având posibilitatea ca la fiecare tur să mă pot alimenta corespunzător. Poate părea greu să alergi atât de mult pe același tur, dar reglementările IAU spun că pentru ca un rezultat al unei alergări de 24h să fie omologat, traseul trebuie să fie pe un tur pe o distanță cuprinsă între 1 și 2,5 km.
E oarecum la modă, de aceea te întreb: de ce nu ai și o cauză umanitară asociată acestui eveniment?
Întotdeauna am dorit să pot face o schimbare prin ceea ce fac și mereu mi-am dorit să am super puteri să pot ajuta pe toți cei care au o problemă. Din păcate nu am nicio super putere și ce știu să fac mai bine e să alerg. Nu mă pricep la „fund raising” și nici nu am fost contactat de cineva care să îmi propună o cauză pe care să o susțin. Pe de altă parte, din păcate, ideea de „sport de performanță” în România a căpăta oarecum o conotație denaturată, în ideea de confundare a performanței sportive cu niște realizări personale, foarte mari și impresionante de altfel, coroborate cu ideea de „fund rasining”, iar realitatea este că în acest moment, sportul de performanță în România poate fi considerat o cauză socială așa că aceasta este cauza pe care eu o susțin. Cred că dacă am avea un sistem sportiv național sănătos am face un prim pas spre soluționarea unor probleme pe care în acest moment le tratăm ca și cauze sociale.
Cîteva întrebări personale. Mai întîi, de ce alergi?
În general alergătorii evită întrebarea „de ce alergi?”, unii au răspunsuri, iar alții ca mine nu. Alerg pentru că pur și simplu alergatul face parte din mine, este firescul meu zilnic, primul gând al zilei și în general constanta vieții mele.
Cînd devii ultramaratonist? De ce te consideri ultramaratonist?
Nu știu când am devenit ultramaratonist, eu nu m-am referit niciodată la mine ca fiind ultramaratonist și trebuie să recunosc că uneori mă simt rușinat când aud de „ultramaratonistul” Radu Milea. Nu mă consider ultramaratonist prin urmare, ci un alergător care a făcut o pasiune din a alerga mult.
Gata, ultima întrebare. Are vreo semnificație faptul că porți o barbă bine ferchezuită?
Nu. Port barbă doar din obișnuință. Și din lene.
În România nu s-a organizat încă oficial o cursă de alergare de 24h. Tentativa lui Radu Milea este prima care se dorește oficială, dacă va fi validată de către federațiile de specialitate. Cel mai bun rezultat înregistrat într-o cursă oficială de 24h a fost obținut de Andrei Nana, un român stabilit în SUA, care a alergat 204,4 kilometri la o cursă în Franța, la începutul lunii mai. Altfel, în 2010, într-o cursă neoficială, Șerban Chiurlea a parcurs distanța de 157 km în 24 de ore, iar în 2012 Gabriel Solomon a alergat 213,75km într-o cursă de 24h pe bandă. Singura mențiune găsită privind fetele este cea despre Loredana Wegh care în 2009 a alergat distanța de 96,4km la un concurs oficial desfășurat la Berlin.
Romanian
English
