Ultima conferinta de presa legata de organizarea Maratonului International Bucuresti. S-a tinut in afara Bucurestiului, de fapt in comuna Voluntari, in apropiere de vilele mari, mari ale potentatilor zilei. Am mers mai bine de o ora pentru a ajunge la standul Toyota – sponsorul maratonului – pentru circa un sfert de ora de conferinta. Nu s-a mai spus mare lucru, asa ca doar o sa rezum lucrurile importante si, pentru cine e interesat, sa prezint lista atletilor de top care vor alerga.
– fiecare participant la maraton, semi- si stafeta trebuie sa aiba la ea/ el 50 RON, ca garantie ptr cip-ul pe care il va primi la start.
– pasta party e simbata, intre orele 14-17, la restaurantul Caru’ cu bere. E central, destul de shic:)
– Startul e la 9:30, iar festivitatea de premiere la 15:30. In Piata Constitutiei.
– sunt circa 300 de participanti inscrisi la cele trei probe ale maratonului. Cum nu s-a inscris nici un alergator de top din Romania (de ce asta, e o alta discutie), favoritii sunt straini: 16 la maraton barbati, o singura persoana la maraton femei; cinci la semi-maraton barbati si trei la semi- femei.
Citeva date despre favoriti:
Nr 1 de concurs: Johon Kipngeno Rotich, Kenya, nascut in 1969, sponsorizat de Asics, record personal maraton: 2h:12:05 (in 2002).
Nr. 2: Mostafa Errebbah, Italia, 1971, 2h:12:20 (in 2002)
Nr. 3: Morris Mureithi Mwangi, Kenya, 1980, 2h:13:06 (in 2007)
Nr. 4: Patrick Wachira Muriuki, Kenya, 1989, 2h:14:13 (in 2008)
Nr. 5: Erastus Maina Thumbi, Kenya, 1984, Adidas, 2h:14:20 (in 2006)
Urmeaza un grup de atleti din Rusia, Kenya, Polonia si… Romania, cu timpi sub 2h:25min. Romania e reprezentata de Ioan Vaida (record personal 2h:20:12), care am inteles totusi ca traieste in Italia.
Cea mai titrata atleta la feminin e Karolina Rakiec, Polonia, nascuta in 1979, record personal: 2h:53:26.
La semi-maraton participa cinci atleti de top, dintre care doi sunt debutanti. Cele mai bune rezultate le au:
Samwel Gichochi Mwangi, Kenya, nascut 1983, timp 1h:02:05 ; Gordon Mahugu Mugi, Kenya, 1981, 1h:02:23 ; Joachim Nishirimana, Burundi, 1973, 1h:04:00
La feminin favorite ar fi trei kenyence, cu timpi de circa 1h:11min. Nu le mai transcriu numele, pentru ca sunt imposibile:)
Citeva concluzii personale. Desi numarul atletilor de top participanti este mic, performantele lor sunt bune. Sigur cursele de maraton si semi- vor fi dominate de kenyeni. Eu merg pe mina celor care sunt mai tineri si au performante mai recente.
Cred ca o sa fie o cursa frumoasa. Cel putin vremea asa se anunta.
Romanian
English
imi pare rau ca suntem relativ putini la proba de maraton, mi-ar fi placut un start mai numeros cum e inafara desi el are si dezavantaje ( ingramadeala de la inceput ).
oricum sper sa ma tin de plutonul de mijloc ca oricum atletitii o sa fie mult in fata :))
marian,
te rog, daca stii publica si numele celor 3 alergatoare din Kenya.
Salut Gabi. Da, o sa fie putin alergatori la startul probei de maraton. Foarte probabil MIB, daca va avea traditie, nu va ajunge la dimensiunea marilor curse de afara, asta deoarece nu cred ca romanii vor deveni prea curind amatori de miscare. Mi se pare insa extrem de important sa existe o cursa in Bucuresti, pentru a arata ca acest oras e si al alergatorilor.
Multa bafta la cursa!
Desigur, Cosmin. Nu am scris mai devreme numele alergatoarelor la semi-, crezind ca nu o sa intereseze.
Asadar, ele sunt cu toate din Kenya:
– Joan Jepkorir Aiyabei, nascuta 1979, record personal 1h:11:02
– Pasalia Chepkorir Kipkoech, 1988, 1h:11:15
– Lydia Mathathi Njeri, 1985, 1h:11:16.
Asadar va fi o cursa strinsa
mersi pentru informatie. Va fi greu pentru vreo alergatoare din Ro sa prinda podiumul dar nu imposibil.Alergatori se vor strange deoarece se vor mai inscrie in ultimele zile. Eu sper sa fie peste 300 de alergatori. Este bine ca avem un maraton international.
Se face vreun reuniune speciala pentru Pasta Party? Mi-e teama sa nu ajung acolo singur cuc si sa fie totul foarte ciudat si creepy. Sper ca nu este vreun local prea fancy de sa fiu sperietoare de ciori prin comparatie.
Eu vin sambata in bucuresti cu una bucata corp echipat cu haine cu si una bucata rucsac, asa cum vin asa ma plimb prin Bucuresti ca n-am loc de costum si pantofi de lac :D.
Daca zaresc pe cineva cunoscut acolo (poate doar pe autorul acestui blog, din poze) tzip cu voce tare.
Salut Tomis
o sa vina lume la pasta party si desi localul e unul in general inclus in traseul turistilor straini (asta ptr ca ar avea specific romanesc) tinuta o sa fie una normala.
sigur ne vedem acolo
Marian
hai că au fost bune pastele de la Caru’ cu Bere, păcat că ospătarul nu ştia cum se numesc! v-aţi uitat pe site-ul tds-live.com? sunteţi mulţumiţi de timp? eu m-am ofticat că am terminat în 4h02, voiam să scot sub 4h…poate la anu!
Salut
da, pastele chiar au fost bune. Nici timpul tau nu e de lepadat, cred ca poti sa fii mindru. Si optimist cu certitudine ptr la anul.
In ce ma priveste, am participat la stafeta impreuna cu alti colegi de la Ro Club Maraton si cum am ocupat timpul 4 (cu 3h:1min si vreo 45s) eu zic ca e bine:)
Marian
Eu am iesit la semimaraton pe 39 (clasament general) cu banuieli foarte puternice ca timpul de start a fost acelasi la toti concurentii, indiferent de momentul in care au trecut linia de start. Chiar si asa am avut o satisfactie foarte mare sa vad ca am alergat al doilea tur cu aproape trei minute mai repede decat primul – lucru care imi confirma ca nu am tras tare degeaba.
A fost si descurajant dar si motivant sa ii vad pe atletii kenieni facand ture in jurul meu, eu tragand in final concluzia ca este cazul sa ma antrenez mult mai mult (si cu mai multa consecventa) decat pana acum pentru a putea ajunge macar in apropierea lor. Au scos niste timpi… jos palaria. Avem de la cine sa luam exemplu.
Per total a fost o experienta de povestit la nepoti si care te schimba cu siguranta. Astept si ziua in care voi alerga maratonul complet.
Felicitari Tomita. Ma bucur ca ne-am cunoscut si in realitate.
Cred ca nu e departe ziua cind vei alerga si un maraton si sunt convins ca bucuria va fi tot atit de mare ca si acum.
Sunt insa sceptic ca e usor de ajuns in apropierea timpilor obtinuti de atletii kenyeni. Ei sunt, intr-un fel, de pe alta planeta.
Placerea alergarii cred ca e totusi mai importanta decit timpul obtinut.
Marian
Si mie mi-a parut bine de cunostinta.
Nu vroiam sa sugerez ca ar fi usor sau ca cineva ar putea sa ajunga unde sunt acum atletii kenieni fara a se dedica alergarii full-time, dar cred ca trebuie priviti ca modele spre care sa aspiram si sa nu ii punem pe un piedestal pe care (in mintea noastra) sa nu il putem atinge.
Categoric ei sunt acum pe alta planeta dar aceea este una pe care, cu suficient timp si perseverenta, am putea ajunge si noi. Sau macar in orbita ei. 🙂 Asa gandesc eu acum, desi in dupa kilometrul 15 aveam alte chestii pe cap.
Aprob, placerea si beneficiile alergarii fac ca la sfarsitul zilei timpii obtinuti sa nu mai conteze atat de mult, iar faptul ca am terminat un semi-maraton m-a facut sa umblu cu fruntea sus oriunde m-am perindat in ultima zi.