Info general

”Selfie” în alergare. Cernica Trail Running

Dacă tot este la mare modă să îți faci un ”selfie”, de ce să nu încercăm și un așa numit interviu-în-oglindă? Adică întrebări pe care ți le-ai adresa singur, dacă ar fi să vorbești despre ceva la care ții.

cernica

În această ipostază se află acum Florin Mija, vicepreședinte al AdventureMania, o asociație sportivă non-profit care organizează numeroase ieșiri în natură: ture de trekking sau hiking, ture de MTB, pe schiuri sau în ambarcațiuni. Florin vorbește acum despre ultimul lor proiect: concursul Cernica Spring Trail Running.

De unde până unde Cernica Spring Trail Running? Păi de la start la finiș, normal :-).  Lăsând gluma la o parte, ne-am dorit să organizăm, în afară de cursele extreme din munți, și ceva lângă casă, într-un loc frumos dar accesibil. Noi punem la cale și semimaratonul Negoiu – Lespezi, care presupune o diferență de nivel consistentă și are porțiuni relativ tehnice, deci este pentru oamenii obișnuiți cu muntele. Ori, acum, lângă București vorbim de o provocare mult mai domestic, deși nici în acest caz nu e pentru oricine să alerge 10, 20 sau 40 kilometri.

De ce Cernica? Cernica e un loc în care tot umblăm, iar pe bicicletă e genial. Locurile sunt tare faine, mai ales pe malul lacului. Mă rog, ca mai în toate pădurile te mai întristează câte un loc defrișat sau alte urme de “mistreți” bipezi. Acum, primăvara, e nemaipomenit de revigorant să alergi pe pământ, la o temperatură numai bună, printre copacii de un verde crud. Și se ajunge ușor din oraș.

cern2Mistreți? S-a auzit că în pădure ar fi și mistreți adevărați? Da, sunt, dar într-un țarc al unei asociații de vânătoare, din câte știm. La cât am alergat și biciclit pe acolo nu am văzut niciodată godaci “la liber”. Apoi, asta e, știți vorba aia: nu aventura ne omoară, ci mai degrabă rutina.

Cum m-am apucat de alergat?  Păi, nu m-am apucat netam-nesam. Mai degrabă am ajuns aici printr-o succesiune de etape: am umblat foarte mult prin munți. Și de unul singur, oricum mergeam enorm; aveam spor; aveam viteză. Apoi, cu niște prieteni buni, ne-a surâs provocarea numită pe atunci Carpathian Adventure. Era un concurs dur: alergai întâi prin munți 80-100 km, lucru care lua multe ore; apoi pe bicicletă peste 100 km, traversarea unul lac cu plute improvizate de noi etc, etc. Acolo am simțit gustul competițiilor de alergare întinse pe distanțe mari; am și avut echipă faină, așa că am recidivat. Apoi am mers și pe la concursuri de bike, la triatloane, schi de tură, pe care le combinam cu turele de relaxare.

Dacă am un concurs preferat? Toate-s frumoase, în primul rând prin atmosferă, prin oamenii pe care îi re-întâlnesc; dar știu că ar trebui să numesc măcar unul. Ar fi fost Carpathian Adventure, dar nu se mai ține.. Așa că înșir mai multe: triatlonul Fără Asfalt (că e tare fain să deschizi așa sezonul la mare), Bucegi 7500 (că e dur), Maratonul Piatra Craiului (pentru că e în Crai), Vidraru Bike Challenge (căci e făcut de noi și a ieșit tare frumos) și tot așa. Pînă una alta vă invităm la Cernica Spring Trail Running. Dimineața puteți alerga bine în pădure, iar după-amiaza aveți timp de relaxare, ba chiar și de distracție, asta dacă vă place ideea cursei “în culori”.

Să spun un cuvânt de încheiere? Împrumut unul de la tine: Alerg, deci exist!

Comments

comments

>
Previous post

Transylvania 100k. Ultramaraton în Bucegi

Next post

Echipa dintre Lacuri

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *