Ultra Trail de Mont Blanc (UTMB) este considerat de mulți un soi de finală neoficială a ultramaratonului mondial

UTMB e dur. E frumos. E o provocare.

În cadrul acestei competiții se aleargă mai multe curse: de 171 km (UTMB, +10.000m), 119 km (TDS), 101 km (CCC), sau 56 de kilometri (OCC).

Foto: UTMB. La start au fost 2537 alergători

Anul acesta la start a fost un număr record de alergători români, nu mai puțin de 36. Ceea ce arată, pe de o parte, pasiunea tot mai mare pentru cursele de anduranță, dar și interesul de a fi alături de cei mai buni.

UTMB a fost însă și o radiografie a nivelului ultramaratonului de la noi. Toți alergătorii ”semi-profesioniști”*, care emiteau pretenții la o clasare onorabilă la final, au trebuit să abandoneze. Și mă refer aici în primul rînd la Robert Hajnal, care a renunțat la cursă pe la km 136 al UTMB, în momentul în care se afla pe locul 53. La fel a procedat și Radu Milea în cursa CCC. În rest, rezultate onorabile pentru alergătorii al căror principal scop a fost să termine cursa. Merită însă amintit aici că cel mai bine clasat român a fost Costică Anghel, 51 ani, ce a ocupat locul 136 la general și 4 la categorie, cu un timp de 30h:13min:01sec.

Să revenim însă la ”cursa-regină”, UTMB.

Din cauza vremii urîte, cu ploaie puternică, frig, organizatorii au decis să scurteze traseul cu circa șase kilometri. Disputa principală la băieți s-a dat între francezul Francois D’Haene și spaniolul Kilian Jornet, care au impus un ritm infernal, încă de la început. D’Haene avea să cîștige în cepe din urmă, cu un timp de 19h:01min:32sec, în timp ce Kilian va sosi circa 15 minute mai tîrziu. Al treilea a fost americanul Tim Tollefson, cu un timp de 19h:53min. Să spunem că atît D’Haene cît și Kilian au fiecare cîte trei victorii la UTMB.

Extrem de strînsă a fost cursa fetelor, unde în cele din urmă s-a impus spanioloaica Núria Picas – 25h:46min:43sec, urmată de Andrea Huser – 25:49:18 și Christelle Bard. Favorita Caroline Chaverot a abandonat pe la jumătatea cursei.

Foto: UTMB

*Prin alergător semi-profesionist înțelegem acel sportiv care nu trăiește exclusiv din sport, dar care se antrenează competitiv, beneficiază de sponsori și care obține rezultate foarte bune la cursele din România și cel puțin decente la curse relevante internaționale.

 

Comments

comments

Previous post

Alergătorii mă enervează la culme!

Next post

Pe scurt. Ultra cu fox, la naționale

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. Dragos
    septembrie 3, 2017 at 3:41 am

    Da, este un rezultat excelent, unul de sportiv semiprofesionist

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *