duminică, august 1 2021

La prima vedere, pare că a luat-o razna. În parc, câinii întorc capul puţin speriaţi, în timp ce copiii întreabă surprinşi: “Mami, mami de ce aleargă nenea ăsta cu steagurile în mînă?”

“Alerg încă din copilărie şi mereu am adorat  sportul şi mişcarea în aer liber. Aveam 20 de ani  cînd, împreună cu un coleg de clasă din şcoala militară,  am dat frîu viselor: eu să alerg un maraton iar el să urce pe Everest. Anii au trecut, Vasile – prietenul meu – a ajuns în 2003 în Himalaya, fiind component al primei expediţii în totalitate româneşti, de ascensiune a Everestului.
În acel an, eu aveam 100 de kg şi aproape pierdusem orice speranţă că visul meu va mai deveni realitate. Încurajat de prieteni,  nu abandonez însă şi, dupa 28 de ani, reuşesc să alerg primul meu maraton. Apoi acest vechi vis a născut altele: au urmat maratonul de la Atena, în mai multe alte capitale europene, duminică voi alerga la Roma, urmînd ca în aprilie să alerg la Boston, într-un maraton rîvnit de mulţi alergători”.

Astăzi am ţinut să alerg în parc alături de prietenul Ilie Roşu. Am vrut să fiu alături de el, în semn de solidaritate faţă de planul lui: să alerge maratonul de la Roma cu steagurile României şi Italiei în mîini.

“În primul rînd, o fac pentru românii care, în urma unor împrejurări mai mult sau mai puţin fericite, au ajuns în Italia. Îi cunosc bine pe aceşti oameni, sunt mulţi de prin zonele Moldovei, o mulţime de vrînceni de-ai mei sunt acolo, în marea lor majoritate oameni simpli ce duc în permanenţă dor de ţară şi de familie. Pe cei fără loc de muncă îi găseşti sîmbăta şi duminica adunaţi în zonele centrale ale oraşelor şi în parcuri, ajutîndu-se mai mult între ei.
Uneori, cînd îi cuprinde deznădejdea , greşesc, abandonează, aşa cum se poate întîmpla şi în cursele de maraton, cînd nu mai poţi. Lor le dedic acest maraton, sperînd că îşi vor  recăpăta încrederea.
Eu, la rîndul meu, mă voi bucura dacă voi auzi încurajările lor de pe margine, aşteptînd de la ei “energizantul” cel mai puternic, care întotdeauna îţi  ridică moralul în cursă: Hai Romania! 
Voi purta cu respect şi drapelul Italiei, ca semn de recunoştinţă pe care îl port poporului şi statului italian, care ne-au întins cînd trebuia o mînă de ajutor. Este cazul şi celor două fete ale mele, Alina şi Andreea, care acum muncesc şi trăiesc în Italia.

Nu e deloc uşor să alergi un maraton, cu atît mai puţin cînd porţi cu tine două drapele. Ilie Roşu e însă hotărît să facă acest lucru şi speră, ca astfel, să contribuie şi la îmbunătăţirea imaginii României. Nu e singurul, însă pentru Ilie aceasta e o formă de patriotism.

„Aş vrea să spun că sunt locotent-colonel în rezerva, iar pentru mine a fi militar înseamnă a fi patriot. Am învăţat acest cuvînt de la o vîrstă fragedă. Patriotismul e iubirea de ţară, înseamnă apărarea graniţelor ţării dar şi apărarea, chiar cu preţul vietii, a drapelului de luptă al unităţii.   Nu e întîmplător că atunci cînd plec la curse internaţionale de maraton îmi pun în rucsac un tricolor, pe care la final îl flutur cu mîndrie. Eu cred că atunci cînd suntem  departe de casă tresărim la auzul cuvîntului România, iar cînd întîlnim simbolurile ţării, oricît ne-am strădui,  tot scăpăm o lacrimă. Patriotismul  e ca o dragoste nemărturisită”.

În cuvinte proprii, Ilie Roşu e…

„… un încăpăţînat. aflat în căutarea timpului pierdut, dar care descoperă pe zi ce trece că niciodată nu-i prea tarziu şi că nimic nu e imposibil”.

Comments

comments

Previous

Fantasticii se pregătesc de revenire...

Next

Ziua nebunilor frumoşi (II). Serge Girard

9 comments

  1. SINCERE FELICITARI !
    Doresc cate ceva din activitatea profesionala .
    Multumesc !

  2. Noi,colegii de la URBAN, iti uram sa iti atingi visul ,sa treci linia de sosire cu ambele drapele in miini asa cum ti-ai propus si daca se poate de ce nu printre primii cistigatori. MULTA BAFTA!!!!!!!

  3. Ilie, ma bucur foarte mult sa vad ca mai sunt si patrioti ca tine in aceasta tara. Asa trebuie sa fim cu totii, numai asa ne vom reface si vom fi mandri de numele si originea noastra. Sunt mandru ca ma numar printre prietenii tai si iti doresc mult succes in intrecerea cu tine insuti si cu greutatile acestui mare ideal al vietii tale. Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te ajute sa-ti indeplinesti visul! Cu totii iti tinem pumnii. Tache

  4. Este o idee interesanta. Sper sa rezistati alergand cu cele doua steaguri in maini. Va doresc succes si sa va indepliniti visul pana la capat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also