O maratonistă a salvat o viață
Alergarea te pune uneori în fața unor întâmplări cu totul neobișnuite. Ceea ce i s-a întîmplat însă Adrianei Nelson Pîrțea, maratonistă cu dublă cetățenie (română și americană), pare desprins dintr-un film de la Hollywood.
Atleta în vîrstă de 36 de ani, care se pregătește pentru trialul de maraton din 13 februarie, de la Los Angeles, unde se vor stabili alergătorii ce vor reprezenta SUA la JO de la Rio, efectua joia trecută un antrenament de pregătire.
Era al doilea antrenament al zilei, de seară, ceva mai lejer, pe o distanță de vreo 7 km, relatează Running Competitor. De aceea, Adriana Nelson a decis să își schimbe traseul obișnuit și să o pornească pe un drum nou. Alerga relativ lejer, privind în jur la frumusețile locului cînd, la un moment dat, privirea i-a fost atrasă de ceva neobișnuit: un om era cățărat pe un zid. Părea să aibă ceva în jurul gîtului.
Cu cît s-a apropiat mai mult, a văzut că gîtul bărbatului era prins într-o frînghie. ”Mi s-a părut că era gata să sară. Nu știu de unde mi-a venit curajul, însă am luat-o la fugă și am început să-l întreb dacă totul e în ordine. Mi-a spus că nu”.
”Hei”, am strigat la el, ”hai să stăm de vorbă. Dacă m-am oprit din alergare, să știi că am crezut că merită să fac asta, că e ceva important. Tu ești acum lucrul cel mai important. Hai să ne plimbăm și să stăm de vorbă”, a spus atleta.
Adriana Nelson a vorbit încontinuu vreo 15 minute înainte ca bărbatul să scoată vreo vorbă. Acesta s-a lăsat convins să își scoată frînghia din jurul gîtului. A început să vorbească despre el. Are 26 de ani și se chinuie de luni bune să își întrețină familia în condițiile în care nu are un loc de muncă de cîteva luni bune.
Au plecat braț la braț. Au mers împreună aproape 4 km, pînă la mașina ei. Adriana l-a condus apoi la mașina lui. În tot acest timp, maratonista i-a spus că ”da, viața e grea, că sunt nenumărate momente dificile”. I-a povestit despre cît de greu i-a fost și ei la sosirea în America, cînd vorbea cu greu engleza, cînd era singură, îi era dor de casă. Refugiul ei a fost munca. Munca pe două planuri: studiile universitare și cariera sportivă.
Adriana Nelson a vorbit vreo oră încurajîndu-l mereu pe tînăr să vadă partea pozitivă a vieții și să meargă mereu înainte. L-a asigurat că sunt pe lumea aceasta oameni cărora le pasă de soarta lui și de la care poate primi ajutor. L-a îmbrățișat și i-a spus că o poate căuta oricînd dacă vrea să stea de vorbă.
”M-am simțit ca Superman în acel moment. Sper că am avut un impact asupra vieții lui și că l-am ajutat să vadă că există oamenii care țin la el. Nu contează cine ești, nu contează prin ce treci, mereu sunt oameni cărora le pasă de tine”.
Adriana Nelson spune că nu știe cum și de ce a reacționat în felul în care a făcut-o. ”Nu au fost momente simple (…) Ce m-a surprins a fost că bărbatul mi-a spus că nu a fost niciodată pînă atunci capabil să vorbească așa de cald, de personal cu cineva, așa cum a făcut-o cu mine. A fost un moment în care m-am simțit și foarte tristă și recunoscătoare”.
La două ore după ce s-a despărțit de tînăr, Adriana Nelson s-a întors la locul unde l-a găsit. A luat frînghia ce încă atîrna de un colț de fier. A tăiat-o. A îndepărtat-o. ”Am vrut să fiu sigură că nimic rău nu se mai poate întîmpla”.
Adriana Nelson are un record personal de 2h:28min:52sec la maraton, stabilit în 2008. Trei ani mai tîrziu devenea cetățean american. În 2013 a cîștigat campionatele SUA la semimaraton (1h:11min:19sec), iar în octombrie anul trecut s-a clasat a doua la Semimaratonul Rock ‘n’ Roll San Jose.
În 2012 a refuzat să reprezinte România la Jocurile Olimpice de la Londra, sperînd să obțină calificarea în lotul reprezentativ al SUA. O accidentare a împiedicat-o însă. Acum, speră să ajungă totuși la Rio.