Gazela de la pagina 5

Și gazelele merg la doctor, nu-i așa?

Madalina Amza mai 30, 2012

FacebookTwitterLinkedinPinterest

Acum ceva timp am citit pe un forum destinat alergării despre ce presupune un test de efort și câte informații utile poate aduce, informații care te pot ajuta să te antrenezi mai “cu cap” și mai puțin “după ureche”, așa cum am făcut eu până acum. Am decis așadar să fac un asemenea test, motiv pentru care m-am îndreptat spre Institutul Național de Medicină Sportivă, unde am optat pentru meniul all inclusive, adică pentru un circuit medical.

de Mădălina Amza

Acesta durează aproximativ șase ore și constă în parcurgerea tuturor cabinetelor din Institut: Diagnostic, Boli interne, Laborator, Neurologie, Ortopedie, Psihologie, Stomatologie, ORL, Oftalmologie, Antropologie sportivă, Cardiologie și Probe de efort. Fac o paranteză pentru a spune că eu rareori ajung la medic dacă nu este absolut necesar și m-am gândit că este o ocazie bună să fac o revizie completă. Experiența a fost una și cu bune și cu rele, după cum urmează…

Puncte tari
•    Circuitul cuprinde și analize de laborator. Ultima oară când am făcut un set de astfel de analize a fost cam acum doi ani și chiar sunt curioasă care vor fi rezultatele. Asistenta care a recoltat sânge a fost foarte amabilă și nici nu mi-a lăsat o vânătaie urâtă pe braț, cum mi se întâmplă de obicei.

•    A fost prima dată când am intrat într-un cabinet de Antropologie sportivă. Dacă nu știți, acesta este locul unde se fac măsurători ale greutății, înălțimii, anvergurii brațelor, flexibilității, forței musculare, compoziției corporale, simetriei etc. Am aflat în sfârșit ce înălțime am, dar și alte lucruri interesante, de exemplu că am o mână puțin mai scurtă decât cealaltă. În plus, am plecat cu câteva recomandări punctuale: să fac exerciții pentru creșterea mobilității, să reiau antrenamentele la sală pentru a crește forța și masa musculară, dar și să țin un regim pentru schimbarea compoziției corporale. După ce voi face un plan de bătaie și voi trece la implementare, mi-am propus să revin periodic la acest cabinet pentru a reface măsurătorile și a evalua progresele.

•    A fost de asemenea prima oară când am fost consultată de un medic cardiolog, dacă nu punem la socoteală EKG-ul făcut acum doi ani înaintea unei operații de apendicită. Deși aveam unele temeri legate de acest control, rezultatele au fost în final foarte bune iar acum alerg cu inima mai ușoară, ca să zic așa.

Puncte slabe
•    Pentru că principalii clienți ai INMS sunt sportivii profesioniști, care sunt obligați să efectueze circuitul o dată la 6 luni, unii dintre medici sunt destul de superficiali și grăbiți să noteze în fișă mențiunea “clinic sănătos”, lucru destul de frustrant dacă ești un sportiv amator interesat “pe bune” de starea sănătății tale. Așa a fost de exemplu la cabinetul de stomatologie, unde doamna doctor s-a uitat mai mult la cerceii mei (foarte drăguți, e adevărat!) și mai puțin la dantură, sau la ORL, unde avizul a fost dat în lipsa unui control propriu-zis, pornind de la prezumția că n-aș fi putut alerga un maraton dacă ar fi fost ceva în neregulă cu sistemul meu respirator.

•    Dacă unii medici se grăbesc să dea un aviz favorabil, alții sunt excesiv de precauți. După vizita la Neurologie am văzut că în fișă scria că am scolioză, deși eram îmbrăcată cu un pulover gros, prin care ar fi fost greu pentru oricine să-și dea seama dacă am coloana dreaptă sau curbată. La fel, la Ortopedie ceea ce pare a fi o ușoară periostită a fost diagnosticată ca sindrom compartimental, afecțiune destul de rară și gravă și cu complicații care pot duce până la amputare sau chiar moarte (dacă aveți stomacul tare vă provoc să dați o căutare pe Google Images). Deși nu mă regăsesc în simptomatologia acestei afecțiuni, voi mai cere o opinie de la un medic ortoped pentru liniștea mea sufletească.

•    Controlul psihologic a fost un coșmar și asta o spune un psiholog. La intrarea în cabinet am fost întâmpinată de o doamnă foarte bățoasă care mi-a ordonat pe un ton ușor răstit să mă așez pe un scaun întors cu spatele spre cameră. Apoi, pe același ton amenințător m-a întrebat “Ați suferit vreodată lovituri puternice la cap cu pierderea conștienței?”. Am răspuns că nu, după care m-a întrebat din nou: “Repet! Ați suferit vreodată lovituri puternice la cap cu pierderea conștienței?”. Din nou, răspund că nu, tentată să completez răspunsul cu întrebarea “dar dumneavoastră?”. Din fericire, nu mă mai întreabă și a treia oară. Testul psihologic îmi aduce aminte de cărțile de colorat cu jocuri din copilărie: niște linii încâlcite pe care trebuie să le urmăresc de la un capăt la celălalt și să notez unde se termină. După ce mi se face instructajul sunt avertizată că este un test contra cronometru. În fine, timpul expiră, predau testul și iau fișa care este deja completată, deși doamna psiholog nu a aruncat niciun ochi pe test. În fine, nu mai contează, sunt doar bucuroasă că s-a terminat.

•    Din cauză că doamna doctor cardiolog nu acceptă să consulte pacienți decât după ce au trecut pe la toate celelalte cabinete, iar fără rezultatul favorabil de la Cardiologie nu se pot efectua probele de efort, a trebuit să reprogramez acest test (de altfel principalul motiv pentru care abia așteptam circuitul) pentru săptămâna următoare, deoarece nu mă mai simțeam în formă maximă după o zi întreagă de stat pe holuri.

Una peste alta, ideea de a face periodic un control medical este bună și vă recomand  tuturor să faceți lucrul ăsta, indiferent dacă sunteți maratoniști sau alergători de duminică. Cu toate acestea, pe viitor nu cred că voi mai opta pentru circuitul complet, ci mai degrabă pentru consultații la anumite cabinete, pe probleme punctuale. Aștept cu interes testul de efort, care va face cu siguranță obiectul unui articol viitor.

Ilustrații: cartoonstock.com

Comments

comments