Dacă vreți să vă uimesc, am reușit să îmi cresc performanțele la înot cu 50%. Dintr-un foc. Asta pentru că am trecut de la două la trei bazine înotate fără oprire. Și cu bicicleala stau bine, cu același trend crescător. Ce să fac însă pentru a-mi crește bunătatea? Jurnal de atlet urban, săptămîna 25-31 iulie 2016
Luni
Cu fiecare zi care trece este mai întuneric la ora 5, când sună ceasul. Iar eu mai buimac. Abia găsesc telefonul, mă întreb unde sunt şi ce se întâmplă, sunt deja obosit.
Pe marginea bazinului sunt până în ora 6, încercând să dau mâini să mă încălzesc şi tremur un pic după duşul cald. Parcă nu am nici un chef de muncă, de oboseală, apa mi se pare rece, brrr, şi udă tare. Lumina este stinsă, albastrul apei pare mai puternic, mă las să alunec în apă, parcă aş vrea să nu mă ud. Găsesc un termometru plutind în capătul culoarului, apa are 28 grade, parcă deja încep să transpir după ce văd cât este de caldă, deşi tremuram când am intrat.
Programul e cam acelaşi, întâi ceva alene de încălzire, apoi o împleticeală de bazine, la început două craul urmate de unul alene pe spate, das ist gut. După vreo jumătate de oră trec la un bazin craul urmat de o revenire pe spate, că am obosit. Maximul făcut până acum în crawl sau craul este de două bazine consecutive, adică vreo 40 m… Nu ştiu de ce mă tot laud cu această incapacitate, dar deocamdată aici mă aflu.
Marţi
Clar, ajung la bazin înainte de ora 6. 70 de bazine, adică 1400 m.
Miercuri
Îmi rămâne ceva timp liber după cele 70 de bazine. Ceea ce vreau eu deocamdată este să mă deplasez prin apă ceva mai lin, mai fără pleoscăială, să nu mai arăt a labrador care se îneacă.
Ca să încerc o aroganţă, fac trei bazine consecutive în craul, să văd cât de sufocat voi fi după 60 m. Hm, merge, nu e grozav, dar iată cum cresc eu distanţa parcursă cu 50%. ”Drumul de la 2 bazine la 3”, titlul viitoarei mele cărţi, pe care o veţi găsi la un preţ promoţional şi care vă poate asigura creşterea performanţelor cu 50%.
În fiecare zi am la dispoziţie cam o oră pentru bălăceala matinală. Cele 70 de bazine se desfăşoară într-o oră pedagogică, ceva între 50 şi 55 minute, după chef şi energie.
Azi văd că mai am la dispoziţie nişte timp şi mai comit o aroganţă pe lângă cea a celor trei bazine, trec la bazinele din seria opt. Fără mare efort parcurg 80 de bazine, având o sclipire în creieraş, dar de ce nu fac 100. Hai, stai liniştit, măi Batman, că mai ai timp.
Apoi ziua o ia uşor razna şi îmi tulbură proiectul. De vreo lună şi un pic lucrez la proiectul personal “Mila, be good”.
Am tendinţa să fiu critic şi reactiv, fără a avea nici un drept deosebit în acest sens. Mă rog, să zicem că sunt un pic cârcotaş, ceea ce uneori deranjează. Pe la jumătatea lui iunie mi-am propus să schimb ceea ce a funcţionat 50 şi ceva de ani, şi să devin bun. De câte ori îmi vine să critic/înjur/bat/împuşc pe cineva, să îmi schimb atitudinea, să zâmbesc şi să salut amabil victima/ticălosul/inamicul. Ceva de genul întoarce şi obrazul celălalt, zâmbeşte, Adrian, fii bun.
În momentul în care eşti plin de furie, de iritare, de critici, tot organismul se încarcă negativ. Creşte o energie, un vulcan care tinde să erupă, consumând timp şi nervi.
Dacă încerci să zâmbeşti, să zbori ca un fluture prin viaţă (mă rog, fluturii nu sunt cele mai longevive insecte) în loc să te comporţi ca un ţânţar, o să constaţi că scade pulsul, scad aciditatea din stomac, tensiunea şi toate sunt mai frumoase.
Vă daţi seama, dacă am rezistat fără să claxonez şi să înjur, fiind făcut sandwich între un taxi din dreapta care făcea la stânga şi un taxi din stânga care făcea la dreapta, după care m-am blocat în spatele unui taxi care stătea pe banda a doua de vorbă cu taxiul de pe banda 1, asta deja înseamnă că sunt un alt om sau că am început să trag ceva pe nas.
Îmi taie faţa, dă peste mine? Nu-i nimic, frânez, zâmbesc, salut amabil şoferul care mă înjură. Am fost un înger pe pământ, cu ceva rateuri ce-i drept. Rateurile se întâmplă de obicei cu cei apropiaţi, cu ei sunt mai puţin înţelegător uneori, din păcate.
Dacă eşti bun, te simţi bine, uneori binele se întoarce, unii spun că se întoarce înzecit. Încercaţi. Eu, de exemplu, dacă mă întâlnesc mâine cu Mugur, îi dau un milion de euro, pe o filă de cec. Mugur de la BNR, că poate dă şi el zece milioane înapoi.
Mă rog, încercarea a cam eşuat miercuri, când vulcanul a erupt puţin, poate face bine nişte detensionare.
Seara am lăsat maşina şi am luat bicla, nervii sunt un bun carburant pentru segmentele de pe Strava.
Joi
Bazineală, apoi bicicleală, seara o alergare de vreo 10 km în pădurea Băneasa si iar bicicleală. Plăcut, zău.
Vineri
Iar aveam ceva timp, aşa că fac, doar din aroganţă, 82 de bazine.
Sâmbătă
Merg pentru al treilea an la Triatlonul Pegas de la Buftea, a treia participare. Ca voluntar, bre, nici gând de participare efectivă, este exclus să fac vreodată un triatlon. În apă, in mod special și in apă deschisă deschisă, mai ales, este complet exclus.
Probabil orice concurent ar trebui să fie măcar o dată voluntar şi măcar o dată organizator, este o schimbare interesantă de situaţie. Prima parte a concursului merge brici pentru noi, pentru că nu ne implică, întâi au de înotat, apoi de biciclit.
După vreo oră, pe la 10:00, apar primii alergători. Distanţa de alergare este mai scurtă de 4 km, practic dacă un concurent se hidratează rezonabil la zona de tranzit ar putea să alerge distanţa fără mari probleme și fără hidratare intermediară. Doar că este sfârşit de iulie şi este cald, tare cald.
Planul se schimbă rapid, ne repliem şi ne transformăm în punct de hidratare. Deşi am mai făcut asta de multe ori, acum nu reuşeam să nimeresc paharele goale, care se tot răsturnau, apa curgea pe lângă, concurenţii ar fi vrut să prindă paharul din zbor, alegeau un pahar gol etc. Din fericire o parte erau la ştafetă şi nu erau încă deshidrataţi, apoi am fost ajutaţi de doi spectatori care s-au transformat în voluntari şi ne-au salvat.
Asta am admirat la unele concursuri, ajutorul dat de suporteri sau antrenori, care văd că este o situaţie mai dificilă şi ajută rapid şi eficient. Mulțumesc.
Ziua s-a terminat fără să mai am vreo activitate fizică, nu-mi mai ardea nici de alergat, nici de biciclit, într-o zi în care alţii au ars jdemilioane de calorii.
Duminică
Să alerg un pic, să plec cu bicicleta? Am avut un pic de treabă şi o lipsa ulterioară de chef care m-au condus doar către zicala “lasă, că nici lenea nu a omorât pe nimeni”. Şi în plus am dormit şi după-amiază, ceea ce îngraşă.
Ca sumar, săptămâna asta am înotat 7.44 km, am pedalat doar 39 şi am alergat vreo 10. Of, că tare mi-e ruşine. Ruşinea creşte dacă fac bilanţul lunii iulie, cu doar 82 km alergaţi. Vreo 500 km au fost pe bicicletă şi am înotat vreo 29.5 km. Intrarea la sală în iulie m-a costat cam 7.06 lei, iar km de înot cam 5 lei. Iar sor-mea, când a auzit că din furios vreau să devin bunătatea pământului a râs şi a avut o singură replica: ”Bă frati-miu, cred că ai început să îmbătrâneşti”. Sau cam aşa ceva.
Romanian
English