Povestile maratonuluiRevista ALERG

Alergătorul din umbră (I)

A descoperit târziu muntele, dar de atunci s-a îndrăgostit iremediabil de acesta. Aleargă de relativ puțin timp, însă mereu a fost printre primii, pe podium sau în apropiere. Anul trecut a obținut cele mai bune rezultate de până acum și își dorește să continue tot așa. E vorba de Florin Vlad.

Florin1
Alerg: În ultima vreme ai reușit să obții unele rezultate foarte bune în cursele de alergare montană, inclusiv internaționale. Cu toate acestea, probabil din cauza modestiei, nu se știu multe lucruri despre tine. Care e așadar povestea vieții tale?

M-am născut în București în anul 1984, dar până pe la 22 ani am locuit la sat, în județul Giurgiu. Până atunci nu făcusem niciun sport, dar tot timpul am fost activ. În perioada gimnaziului am jucat destul de mult fotbal, cu ceilalți copii din sat, dar și tenis, cu palete făcute de noi, din lemn, precum și alte jocuri.

Având râul Argeș chiar în spatele curții, vara mergeam aproape zilnic la scăldat. Iarna făceam mișcare pe săturate, la săniuș mai ales, însă cel mai mult îmi plăcea să patinez, pe lacuri sau pe apa înghețată a Argeșului, cu niște patine făcute din cornier îndoit.  La începutul liceului am primit cadou o bicicletă și așa am început să mă plimb prin sate, în ture de maximum 30-40 km. Deși îmi plăcea mișcarea, visul meu era să termin o facultate și de aceea am încercat să învăț cât mai bine. În cele din urmă am reușit.

Alerg: Fiind născut și crescut la câmpie, când ai descoperit totuși muntele? Cum ai ajuns să îți placă alergările montane?

Deoarece am avut o situație materială mai dificilă nu am putut să merg în vreo excursie pe timpul gimnaziului sau al liceului. Prima excursie la munte a fost în anul I de facultate, în iulie 2006, când am urcat din Bușteni pe vârful Omu. Mi-a plăcut foarte mult și de atunci am început să merg tot mai des, în drumeții de câte o zi, plecând dimineața din București și întorcându-mă seara acasă.
Aparent întâmplător, tot în 2006 aveam să descopăr și alergările montane, când am luat startul la prima ediție a Maratonului Piatra Craiului.

Alerg: Înseamnă că ai început tot târziu să alergi…

Da. Am început să alerg abia prin clasa a XII-a, când m-am decis să susțin proba de sport la bacalaureat. Am început cu alergări scurte, de câte 2-3 km, seara prin sat, însă la scurt timp am preferat să alerg pe islaz. Tot pe atunci mai făceam și exerciții de forță.
După examen nu am Florin2mai alergat o perioada, reluând alergările abia după ce am intrat la facultate. Am avut noroc să locuiesc în camera de cămin cu doi colegi activi, alături de care am mers și eu la alergat.
Primul meu concurs, după cum am mai spus, a fost tocmai prima ediție a Maratonului Piatra Craiului, la care am participat numai datorită insistențelor colegului de cămin și bunului meu prieten, Lucian.
După acest concurs (timpul realizat a fost de 6h:29min! – n.r.) am început să cred că pot mai mult și am continuat, destul de motivat, să alerg cam de 4-5 ori pe săptămână. În primăvara anului 2007 am participat la câteva crosuri prin București și, dorind să știu mai multe despre atletism, mi-am dorit să fiu legitimat la un club sportiv. După un loc 4 obținut la un cros, am avut o discuție cu dl antrenor Costache Ștefan, care m-a legitimat la C.S. Mișcarea CFR București.

Alerg: Și de atunci ai început să alergi tot mai serios. Iar anul trecut ai obținut cele mai bune rezultate ale tale de până acum.

Așa este, 2012 este pentru mine anul cu cele mai mari satisfacții pe plan sportiv. De asemenea, în acest an am participat pentru prima oară la concursuri în afara țării, ce au reprezentat etape din Mountain Running International Cup (MNRIC), reușind ca la final să ocup locul 2 la masculin, în aceasta cupă internațională.
În prima jumătate a anului, rezultate mai importante au fost locurile 3 obținute la Postăvaru Night, Hercules Marathon și Hit the Top, precum și locul 4 la Ecomarathon. La concursurile pe plat am reușit un loc 3, cu echipa, la semimaratonul Gerar și un loc 4 (2 la categoria de vârstă) la Crosul Generațiilor.
Apoi a venit participarea la Olympus Marathon, unde m-am clasat pe locul 5, iar după asta am câștigat două concursuri în țară: Cozia Mountain Run și maratonul Cheile Râșnoavei Adventure.

Atunci m-am decis să particip la ultimele trei etape din MNRIC și să lupt pentru un loc pe podium în clasamentul final. Așa că, în Franța, la Course des Perics am ocupat locul 5, apoi a urmat o competiție dură, Becca di Nona Skyrace, unde au participat mulți sportivi de renume internațional, printre care Kilian Jornet sau Ionuț Zincă, dar unde am reușit un loc 9, rezultat de care sunt foarte mândru. Ultima etapă a fost Etna Skyrace, în Sicilia, unde am reușit să mă clasez pe podium, obținând locul 3. După aceea, am mai participat la Maratonul Piatra Craiului, unde am ocupat locul 3 (cu un timp de 4h:03min – n.r.) dar și la Azuga Trail Race, unde am obținut locul 5 la general și locul 3 la echipe. A fost, așadar, un an bun pentru mine.

Interviu publicat în revista Alerg #10. Va continua

Comments

comments

>
Previous post

Run. ForestRun

Next post

Alergătorul din umbră (II)

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *