„Pentru mine, alergatul e un exercitiu practic, dar si o metafora”. Cuvintele apartin scriitorului japonez Haruki Murakami si le-am notat citind ultima sa carte „What I talk about when I talk about running„, care a fost publicata recent in limba engleza.
Murakami a fost anul trecut unul dintre favoritii la Premiul Nobel pentru literatura, iar cele mai multe dintre cartile sale au fost deja traduse in romaneste*. Citisem deja o parte dintre ele, cu placere dar fara sa ma marcheze in mod deosebit.
Intimplarea a facut insa ca in primavara sa dau peste un interviu al lui Murakami acordat publicatiei „Der Spiegel”. A fost ca o revelatie pentru mine. Am descoperit ca Haruki Murakami e alergator de maratoane, ba chiar a terminat curse de 100 km (ceea ce a constituit pentru el un moment mistic), dar si de triatlon. Am aflat ca pentru el scrisul si alergatul sunt foarte asemanatoare deoarece presupun un efort in care te intreci doar cu tine insuti. In plus, alergatul l-a facut mai puternic in lupta cu demonii interiori.
De atunci i-am citit sau recitit toate cartile si pot spune ca intr-un fel m-am indragostit de stilul lui de a construi lumi in care trecutul pare din alta viata, dar nici nimic nu garanteaza ca ceea ce se crede a fi real, acum, nu este decit un vis ale carui contururi se vor estompa si ele. In plus, imi place in cartile lui Murakami un personaj care apare din cind in cind: este un barbat solitar (nu singuratic), care iubeste muzica de jazz si care mai mereu este urmarit de urma amintirilor din trecut. Parca vine din si traieste in alta lume.
Dar sa revin la ultima sa carte. E si memorialistica si literatura caci vorbeste despre alergarile sale dar si despre semnificatiile din spatele acestora. O sa mai povestesc despre „What I talk about when I talk about running„. Pentru azi doar niste citate disparate: „Sunt un alergator mediocru. Dar nu asta conteaza, ci faptul ca in cursele lungi singurul pe care trebuie sa il invingi esti chiar tu, in felul in care esti”. „Cind alerg, gindurile care imi trec prin minte sunt ca norii pe cer. Nori de diferite dimensiuni, care vin si pleaca, in timp ce cerul ramine mereu acelasi”.
* Din cartile traduse in limba romana, la editura Polirom, mentionez: „La sud de granita, la vest de soare” (favorita mea), „In cautarea oii fantastice”, „Kafka pe malul marii”, „Cronica pasarii-arc”, „Padurea norvegiana”, Asculta cum cinta vintul”, „La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”.
Romanian
English
… din ce spui tu ar putea fi vorba de un Coelho de rit japonez(!?)…
Stimate domnule Costel Bucur:)
nici pe departe Murakami nu e un Coelho cu ochii oblici. Nu exista termen de comparatie intre cei doi.
Haruki Murakami scrie aparent simplu, dar lumile si personajele sale au substanta, desi cu contururi neclare.
Ma rog, nu e cazul sa ma lansez acum in comentarii critice (nici nu ma pricep), insa doar sa mentionez ca l-am pomenit aici pe Murakami pentru faptul ca e un scriitor bun care e si un alergator bun. In plus, tocmai a publicat o carte despre alergat.
cu prietenie
Marian
ia maine nobelul? 😉
mi-a placut legatura pe care o face aici intre scris si alergat, cum vb despre scris ca despre o activitate fizica, nu intelo
Buna Diana
nu stiu ce sa zic in legatura cu Nobelul pentru literatura… niciodata nu am stat bine la capitolul predictii.
Daca insa se va intampla, eu unul m-as bucura.
Intre timp am terminat de citit cartea lui si promit sa vin cu alte amanunte. Acum, pe scurt, pentru Murakami actul de a scrie e unul dificil, laborios, care e asemanator unui efort fizic. Si-a impus minim patru ore de scris pe zi, iar scrierea unei nuvele e pentru el precum efortul de a urca un munte, spre exemplu.