Andrei Roșu e un om al spectacolului. Are naturalețea necesară celor cărora le plac luminile rampei, e dezinvolt și știe să se livreze – cu mai multă sau mai mică măsură – în public. Îi plac prim planurile, așadar. Nu degeaba a cochetat în tinerețe cu scena muzicală și cu industria de resort, fiind component de bază al unei formații în vogă pe la mijlocul anilor 90.
În lumea alergării a intrat brusc, dar en fanfare. După doar cîteva luni de pregătire a terminat primul său maraton și nu oriunde ci tocmai pe la unul din capetele lumii, în apropiere de Polul Nord. Experiența aceasta – de apreciat pentru curaj, efortul fizic depus dar și pentru abilitatea de a strînge fondurile necesare, deloc puține – i-a deschis pofta de aventură și de noi performanțe.
Au urmat, ca un tăvălug, maratoane prin locuri pe cît de exotice, pe atît de dificile: în Sahara, în Himalaya, în Antarctica. În fine, Andrei Roșu a reușit să alerge într-un interval scurt de timp șapte maratoane pe cele șapte continente ale lumii. După spusele sale, acest tur de forță l-a costat cam 34 de mii de euro.
Nu a fost primul român care a realizat acest lucru, însă este primul care a îndeplinit condițiile pentru a intra într-un club al alergătorilor pe toate continentele.
Tenace și minuțios, Andrei a anunțat deja public că vrea să termine șapte ultra-maratoane (desigur, pe cele șapte continente), iar apoi șapte curse de Iron Man. Nimic nu pare să îl poată opri.
Andrei Roșu a mai reușit un lucru, dincolo de spectaculosul proiectelor sale. În urma deselor sale apariții în mass media, a devenit unul dintre cei mai importanți actori de popularizare a alergărilor pe distanțe lungi din România. A vulgarizat maratonul, dacă se poate spune așa, cu tot ceea ce înseamnă asta bun, îndemnîndu-i pe oameni să viseze și să dorească să își depășească mereu limitele. Să nu renunțe ușor și să își dorească mult.
Ultimul proiect al lui Andrei Roșu a fost însă mai puțin spectacular, dar mai uman. Joi 3 noiembrie a plecat în alergare, din Brașov. După 27 de ore și jumătate și după circa 177 de kilometri parcurși a ajuns cu bine la București. Cursa sa a avut caracter umanitar, propunîndu-și să strîngă suma de 10 mii de euro pentru organizația Hospice. Pentru toate acestea, mai e de spus un singur lucru: bravo, Andrei!
Romanian
English
Felicitari lui Andrei pentru toate aceste curse. Nu am nimic personal cu el (chiar am avut ocazia sa vb. cu el) insa acest tip de proiecte mediatizate, usor comerciale, nu sunt pe gustul meu si in spiritul alergarii. Multi copii si tineri isi vor dori sa ajunga in Himalaya sau in Africa de Sud, dar nu cu asa ceva se incepe…Parerea mea. Recunosc ca, daca nu ar fi fost coleg de club (inca este, nu?) as fi fost mult mult mai acid.
Bravo Andrei! Felicitari de la un simplu alergator din Baia Mare pentru tot ce ai facut, pentru tot ce faci si pentru tot ce ti-ai propus sa faci in viitor! Te descurci de minune. As vrea si eu sa alerg in atatea locuri prin care ai alergat tu, dar trebuie sa recunosc ca nu am abilitatile tale de a gasi bani pentru asa ceva (si ce rau imi pare). Cu toata prietenia , am cateva intrebari pentru domnul Simion: ce este rau in a mediatiza sportul de masa in Romania atata timp cat suntem la pamant in aceasta chestiune?(din cate stiu eu Andrei nu este sportiv profesionist). De ce nu este bine sa se comercializeze acest gen de activitati atata timp cat fara sponsorizari nici nu poti visa sa alergi prin te miri ce loc de pe aceasta planeta? Uitati-va si invatati de la americani (Dean Karnazes, Anton Krupicka, David Goggins, etc.) ce se poate face cu astfel de mediatizari serioase, dar si cu multa munca. De asemenea, domnule Simion, nu am inteles ce ati vrut sa spuneti in legatura cu copiii si tinerii, cu Himalaya si Africa de Sud: „…nu cu asa ceva se incepe.”
Cu stima, Zamfir Somcutean.
Daca ati fi maratonist si ati manca alergarea pe paine, ca mine, m-ati cunoaste si ati fi stiut de ce spun acele lucruri. Dar poate sunteti, si nu va cunosc eu.
E mai mult un sentiment de regret ca Andrei nu a alergat nici un maraton in Romania. Si i-am spus asta personal. Oricum, e un inceput bun, aceasta alergare Brasov-Bucuresti.
Promovarea sportului de masa se face prin mediatizarea unui ultramaraton sau prin alergari mai scurte si mai populare. In acest sens, crosul Unicredit (banca la carea lucreaza Andrei) a fost intr-adevar o actiune potrivita.
Eu m-am uitat la americani, unde adevaratii alergatori acuza exact ce acuz si eu. Mediatizarea excesiva a unui Dean Karnazes, spre exemplu.
Adevaratii alergatori sunt discreti dar fac lucruri mari. Exemplu: Lucian Clinciu (organizator al Maratonului Piatra Craiului, Postavaru Night si urmeaza UltraMarathon Fagaras).
Adevaratii alergatori vor promova alergarea la fata locului si vor evita circul (ex: Serban Chiurlea).
Am fost uimit de unii alergatori, de care nu stiam aproape nimic. Auzisem de ei, dar nu stiam detalii.
As fi incantat sa citesc un articol despre dl. Moisa, nu am stiut ca a alergat aproape 80 de maratoane. Si poate ca asta nici nu conteaza. Poate conteaza munca anonima cu copii. Cu copii de la Scoala Speciala.
Felicitari Andrei, si succes in continuare!
Da, sunt niste puncte de vedere. Totusi, eu cred ca, aici, in Romania noastra, ar trebui sa se faca o masiva mediatizare si popularizare a ORICARUI eveniment sportiv nonprofesional (si nu numai) si pe orice canal media care permite acel lucru. Ce folos are faptul ca esti discret dar MAREA MASA A POPULATIEI nu stie ca exista Maratonul Piatra Craiului, EcoMaratonul Moieciu, Maratonul montan Hercules, Maratonul Apuseni si altele. Nu mai vorbesc de faptul ca nu se afla aproape nimic de astfel de aventuri ca ale lui Andrei Rosu. Lasa domnule sa afle lumea si sa se bucure de aceste evenimente, sa fie adevarate spectacole populare astfel de competitii. Cand o sa fie peste doua milioane de spectatori la Maratonul International Bucuresti (ca si la Maratonul de la New York) atunci, intr-adevar, o sa putem aborda subiectul in alti termeni.
Cu stima, Zamfir Somcutean