Un fragment de literatură bună. John Cheever.
”La vremea despre care scriu, alergarea era foarte populară în fiecare oraș din lume familiar lui. Către sfîrșitul zilei, în Rotterdam sau Moscova, în splendidul apus de iarnă de care are parte uneori New Yorkul sau în zăpada timpurie din Copenhaga, vedeai bărbați și femei de toate vîrstele și condițiile posibile, ieșiți pe străzi ca să se bucure de o alergare bună. Singurele recompense pentru aceste eforturi erau trofee mici și lipsite de valoare.
Avea să vină și comercializarea, desigur, ceva mai tîrziu, însă în acele vremuri alergarea era unul dintre puținele eforturi umane foarte solicitante care n-aveau absolut nimic de-a face cu băncile.
Într-o seară, în Amsterdam sau Leningrad – Sears nu-și putea aduce aminte orașul, dar trebuie să fi știut ceva din limba locului –, oprise vreo zece-doisprezece joggeri și întrebase de ce alergau.
„Alerg ca să mă regăsesc pe mine însumi”, răspunseseră ei. ”Alerg ca să slăbesc, alerg pentru că sunt îndrăgostit, alerg ca să uit de datorii, alerg pentru că de trei săptămîni am puța îmbățoșată și sper să o potolesc, alerg să scap de soacră-mea, alerg pentru gloria lui Dumnezeu”.
Toate răspunsurile erau, după părerea lui, satisfăcătoare și de înțeles, iar acum, ori de cîte ori vedea la București sau la Des Moines, la Veneția sau la Calgary apărînd alergătorii la ceas de amurg, i se păreau sarea pămîntului, i se păreau o dovadă încăpățînată și ireductibilă a hotărîrii omului de a excela.
În acea noapte ploioasă, în timp ce traversa orașul, au trecut mulți alergători pe lîngă el”.
Fragment din ”Totul pare un paradis”, de John Cheever, Editura Polirom 2007, pp 66-68, traducere de Irina Horea.
La mulți ani.
Romanian
English
