Și a fost Gerar, ediția a IV-a.

87

de Viorel Ghiță-Grizon

Sâmbătă, cu o zi înainte de concurs, eram sigur că n-o să mai fie deloc, sau vor fi situații deosebite din cauza vremii.  Parcă vedeam echipe împrăștiate pentru că vântul a ridicat pe sus componenții mai supli, aruncându-i la zeci de metri distanță de cei mai dolofani, descalificarea urmând necruțătoare.

Dar la concurs – vorba unui reporter TV care comenta vremea dintr-o localitate din județul Brăila –  ”… a fost parfum” (chiar așa s-a exprimat, de era să scap furculița din mână, căci eram la masă).

Cald, doar minus cinci grade, fără vânt, decât 25 km/oră și fără zăpadă, n-a nins rău decât vreo oră și jumătate. Să tot alergi.

Și cu toate astea am văzut și oameni nefericiți. Veșnica problemă a mioarei brunete, zisă oaia neagră.

Să nu mi-o luați în nume de rău, pentru observațiile personale pe care le voi face… Pentru mine, Gerar-ul este o cursă de inimă, am participat la toate cele patru ediții de până acum și sunt absolut hotărât să particip și la următoarele patruzecișipatru de ediții, cu speranța că vor fi adăugate pe parcurs și alte categorii de vârstă, cum ar fi 45-85 ani, 86-100 și +100 ani.

Și acum, că introducerea și scuzele au fost prezentate, să reiau tema oilor negre, o temă dragă mie, pentru că la două ediții anterioare am behăit, brunet, din coada echipei către coechipierii mai bine pregătiți, să mă aștepte dumnezeului și pe mine că ne descalifică organizatorii pentru răsfirare excesivă…

În acest tip specific de concurs, chiar dacă dintr-o echipă ar face parte trei campioni mondiali de semimaraton (evident, nu toți ”en titre”, căci nu e posibil decât doi și la mixt), tot ar fi unul din trei care în ziua Gerarului, din cauza bioritmului în zi proastă, sau a unei dureri de măsele, sau doar pentru că nu suportă frigul, ar alerga cu o viteză cu doi metri/oră mai mică decât a celorlalți doi coechipieri, care l-ar acuza că au stat după el și au pierdut zecimi bune de secundă la timpul final. Și de aici, ceartă, divorț etc.

Dar la oameni normali, unde diferențele sunt ceva mai mari…
Astfel, duminică am reușit să întrec colegi de alergare care în mod normal aleargă mai repede ca mine în orice cursă, la orice oră. Când îi depășeam, o mare descurajare și oarecare scârbă se citea pe fața lor, și întorceau capul cu laser în priviri către oaia lor neagră care se târa gâfâind zece metri mai în spate, iar acesteia începea să-i fumege fesul pe cap.

Anul acesta am alergat într-o nouă formulă, și nu pentru că ne-am fi certat după trei ediții în care am fost aceiași componenți, dar din păcate colega noastră, Mariana Bazavan, are niște probleme de sănătate (îi urez și pe această cale însănătoșire grabnică, o așteptăm înapoi în echipă, anul viitor).

Și astfel echipa a cântărit la total cu fix treizeci de ani mai puțin ca anul trecut, ceea ce nu ne-a împiedicat să obținem un timp cu zece minute, cel puțin, mai mare decât cel sperat. Noua colegă, debutantă la Gerar și cu doar un semimaraton la activ, s-a comportat admirabil, rezistând eroic ultimele trei ture, constant, cu același timp bunicel, fără să se ”taie”, cum au făcut toți cei pe care i-am întrecut în final. Și n-au fost puțini.

Una peste alta a fost, poate, cel mai reușit Gerar de până acum, bineînțeles după părerea mea subiectivă.

Multumim organizatorilor, mulțumim voluntarilor cu vuvuzele, voluntarilor poeți care își recitau capodoperele în gura mare în mijlocul ninsorii, dar și voluntarilor care strigau după noi: ”hei, mai strângeți, ce v-ați înșirat așa…”.

PS – Echipa Viva a concurat anul acesta în următoarea componență: Elena Dobre, Valeriu Rosetnic și Viorel Ghiță.

Foto: InimaCopiilor

Comments

comments

Previous post

Cel mai frumos concurs de alergare urbană din țară?

Next post

Revista ALERG #15

Alerg.ro

Alerg.ro

4 Comments

  1. Ana-Maria
    ianuarie 29, 2014 at 5:02 am

    Bine ai revenit in blogosfera, maestre!

  2. Hadrian
    ianuarie 29, 2014 at 6:18 am

    Ia uite ce surpriza placuta! Dupa atata seceta de grizonotoane, ma temeam ca maestrul a agatat pana in cui. Ma bucur ca s-a redeschis sezonul.
    PS Felicitari intregii echipe! Strasnica echipa, cu Valeriu am avut onoarea de a bate campii (la propriu) 🙂 la maratonul saxon din vara trecuta.

  3. valeriu
    ianuarie 31, 2014 at 10:08 am

    Viorele, echipa a cantarit doar cu douazecisiopt de ani mai putin ca anul trecut pentru ca intre timp noi doi am mai acumulat puncte!

  4. vlad_christian
    ianuarie 31, 2014 at 11:47 pm

    Stati linistiti ca in medie toti au alergat cu vreo 10 minute mai slab decit au asteptat. E drept ca voi ati avut 20 minute fata de un estimat 1:55 pe uscat, dar a fost o cursa GREA si toata admiratia pt. Colega dvs. de echipa 🙂
    Oricum si noi am alergat prima oara, si noua ne-a subperformat treimea frumoasa fata de antrenamente, dar … A FOST O CURSA ATIT DE FRUMOASA SI AM RAMAS ASA CU O STARE DE FERICIRE TOATA SAPTAMINAAAA 🙂 zimbeam la oameni in autobuz si imi venea sa le arat pe geam unde am alergat noi, acolo in vajul de afara, in zapezi … de altfel treimea a tras de noi pina am iesit si miercuri seara la un 10k prin nameti. Le doresc tuturor sa simta cum am simtit noi !

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *