Sunt țîfnos că în ultima vreme (de sărbători, cum se zice!) am pus pe mine 1 kilogram. E în plus, e al meu, desigur, dar tocmai asta mă enervează. Și deși am mers la bazin, deși am alergat pe zăpadă, nu am prea reușit să scap de el. Dar cel puțin mă simt răzbunat, căci am descoperit niște fotografii mai vechi în care kilogramele în plus erau mult mai multe. Vă atenționez: urmează imagini cu pronunțat impact emoțional. Așasar, jurnal de sportiv urban, săptămîna 2-8 ianuarie 2017.
Luni
Cu un start leneş, pe la ora 11 reuşesc să ies din casă, direcţia Băneasa, scop plimbare cu bici. Plimbarea este jalnică, am plecat pe cursieră şi scot timp de tricicletă. 43 km în două ore, cât să mă uit pe urmă pe Strava să văd că toată lumea s-a plimbat cu o medie peste 30km/h. Lasă, că pornesc eu odată Strava în maşină…
Marţi
Se deschide la bazin, a fost închis pe 1-2 ianuarie, hai la apă. Şi bea apă caldă, şi te suie pe buştean şi mănâncă leuştean. Fac 120 de lungimi relaxate, dintre care 20 cu labele de înot. Da’ labe, frate, de juma de metru, nu exagerez, să lucrez un pic la gambe şi la glezne. Ceva bras, dar puţin, ceva craul, mai multişor, cam fără spor. 2.4 km, 1h:30 de bălăceală.
Terorizat de kilul luat de sărbători mă sui pe biclă, am limită de timp , fac doar 19 km, vreo 45 minute, iar duş, parcă sunt nebun, fac 15 mii de duşuri pe zi, şi apoi plec la treabă.
Miercuri
Se termină boieria, începe munca. La 6 sunt la bazin, fac 120 lungimi, 2.4 km, în 1h:12. Parcă mă cam ţin umerii.
Joi
Da, mă ţin umerii. 100 lungimi, 2 km într-o oră de bălăceală.
Vineri
Taci, mă, îi zic telefonului, cu vocea lui Mărgelatu. Şi mă culc la loc, încă o oră de somn în plus, o oră de înot în minus.
Sâmbătă
Un pui de ger după puiul de viscol, numai bun de alergare pe zăpada încă albă. Alergările în condiţiile astea sunt doar pentru socializare şi Facebook, mă îndoiesc de valoarea lor ca antrenament de alergare. Dacă vrei antrenament, mergi la sală şi tragi, nu patinezi riscând să faci întinderi. Nu am răcit niciodată la alergările pe ger, dar am reuşit să fac prima intervenţie chirurgicală după o săptămână de alergări la -10-15 grade, acum vreo 6-7 ani.
Acum facem vreo 10 km, un pic peste o oră şi deja mă ţine iar genunchiul.
Duminică
Nu este chiar aşa frig cum anunţau, sunt vreo -12 grade. Mă grăbesc să ajung la sală la ora 8, pregătit cu slip, dar şi cu şort, cu șlapi, dar şi cu adidaşi, cu halat, dar şi cu tricou. Dacă e plin la bazin mă refugiez la sală, aşa am fost mereu, prevăzător, car cu mine dublul necesarului. Ajung transpirat tot după ce am urcat la Polivalentă cu sacul de echipament în spate, grăbit, să mai prind un culoar.
Mda, era evident. Am fost prima muscă de la Daimon. Bazinul era pustiu, la sală era pustiu, nici nu ştiam unde să mă bag, dispăruse toată graba, că nu am aveam concurenţi.
M-am răsfăţat în bazin, am făcut până la urmă 2.4 km, 1h20. Mişcarea a fost slabă în continuare, fără condimente la saună și fără colegi de transpirație, boooring.
Săptămâna a strâns cam puţină mişcare, abia 63 km pe bicicletă, 10 km alergaţi şi 9,2 km înot.
Dacă pun la socoteală foamea adusă de zăpadă, pentru că sunt ca un hârciog care îşi umflă boalfele cu grăunţe, nu pot decât să fiu lovit de disperare.
Cântarul arată un kil în plus, şi kilul ăsta se vede, îl simt, mă încurcă şi mă enervează. Pare alint, ştiu, ce e aia, te plângi de un kil, alţii au luat 5, dar este kilul meu și suferința mea. După ce suferisem că sunt prea slab, acum vreo 10 ani mi se împlinise visul, eram în rândul oamenilor serioşi, aveam şi eu burtă, dar acum nu mai vreau burtă.
Ceea ce este evident e că diferenţa de greutate faţă de acum era de la păr. Sigur, asta este explicaţia, era mai mult şi mai des, doar părul face diferența. Kilele erau vreo 10-15 în plus. Mă uit la poze şi mă înspăimânt. Din fericire pe atunci nu am fost la plajă la turci, că cine ştie ce pocinog mai păţeam cu urmaşii pofticioşi ai spahiilor. Ataşez poze explicative, de care uitasem.
Ca să mai astâmpăr foamea cumpăr o plasă de fructe, de toate soiurile. Iau şi nişte sfeclă, deşi nu mă omor după ea crudă, ceva morcov, alegerea morcovilor e distracţie de gospodină, dar mă joc şi eu la galantar cu imaginaţia.
Da, depinde doar de imaginaţie. Cică la Creangă toate sunt cu simbolistică sexuală, ceea ce nu m-aş fi gândit niciodată în copilărie, când capra era o biata capră. Cocoşul, punguţa cu doi bani, de ce are cocoşul punguţă, şi în ea de ce sunt doi bani, ha?
Evident, se coace de un smoothie, că uitasem deja că am şi blender prin casă. Acum ar fi distracţia de sezon, cu vitaminizare naturală, dacă nu or fi şi fructele astea pline de chimicale, naturale, of course.
Vitaminizarea asta are o grămadă de calorii. O grămadă. Cu blenderul reuşeşti să faci o aglomerare de calorii pe care altfel ar fi greu să le înghiţi în 5 minute. O portocală roşie, una portocalie, un măr, o banană, un kiwi, morcov, sfeclă, căpşuni, le faci pe toate pastă şi le arunci pe jgheab. Sănătate! Şi calorii, zaharuri.
Pe de altă parte, am consumat calorii la curăţat fructele alea, vreme de vreo oră, piesa de rezistenţă fiind rodiile, că erau la ofertă. Am băut odată un suc de rodii cu struguri şi mi s-a părut cel mai marfă energizant posibil.
Ştiu că rodiile se pot curăţa şi în apă, dar pierdeam plăcerea maximă, curăţarea de după a bucătăriei, în care predomina odată albul. După ce am curăţat două rodii arăta ca bucătăria lui Hannibal Lecter când pregătea cina. Şi probabil cina a opus rezistenţă, că împroşcase cu roşu peste tot. Un rezultat mai frumos aş fi putut să obţin doar dacă porneam blenderul fără capac.
Mă rog, deci anunţ oficial că las prăjiturile şi trec pe fructe, vedem cât pot fi de consecvent.
Totuşi am o nelămurire. Tocana aia de fructe iese cam groasă, nu e chiar de furculiţă şi cuţit, dar poate fi consumată doar cu lingura, nu băută lejer, ca în filme. Cu ce este mai bine să o diluez şi să o îmbunătăţesc: cu vin roşu sau cu coniac?
Romanian
English