O aritmetică simplă arată că 128 de angajați ai Raiffeisen Bank au terminat cu bine prima lor cursă mai lungă, de maraton sau semi-, în urma programului ”Raiffeisen Runners – Primul Maraton”. Dar mulți dintre ei nu s-au oprit aici. Printre ei este și Codruța Vlad, pentru care alergarea, mișcarea fizică au devenit acum o rutină plăcută și necesară.
Km 0
”Copilăria și adolescența mea nu s-au prea întâlnit cu sportul. De-a lungul anilor de școală orele de sport mi se păreau total neatractive, îndeosebi când aveam de dat probe. La un moment dat, din rolul de mamă, l-am încurajat pe Matei (fiul meu) să încerce diverse sporturi. Și a venit o zi, când la îndemnul lui ne-am înscris amândoi la un cros de 3 km. Știu sigur că acesta a fost momentul când m-am împrietenit cu alergarea”.
Experiența ”Primul Maraton”
”A fost un program de pregătire intens, cu experiențe minunate. Eu am făcut parte din seria anului 2015. Au fost atunci patru luni de pregătire, cu câte 3 antrenamente/săptămână, cu temeri pentru fiecare alergare mai lungă, cu bucuria de a cunoaște colegi cu care nu interacționasem niciodată până la acest program, cu sfaturi și încurajări de la absolvenții edițiilor anterioare, cu grijă și îndrumare de la trainerii noștri.
Decizia de a mă înscrie în program a venit după multe frământări, chiar dacă până la acel moment alergasem semimaratonul. A contat impulsul pe care mi l-au dat prietena mea Cosmina (parteneră și în cadrul programului) și băieții mei minunați care au crezut în mine și mi-au promis că vor fi “umbra mea” în ziua cursei.
Știi cum povestesc bărbații întâmplări din armată? Așa povestim și noi de fiecare dată când ne întâlnim diversele experiențe trăite în cadrul programului ”Raiffeisen Runners – Primul Maraton”. Iată doar câteva:
Prima in
talnire cu trainerii – un amalgam de informații despre antrenamente viitoare, echipament, accidentări posibile, ”zid”, alimentație, hidratare și sigur au mai fost și altele. Am plecat întrebându-mă “oare chiar e bine că m-am înscris”?
- Bucuria antrenamentelor de grup – de cele mai multe ori finalizate cu o “ședință” unde dezbăteam subiecte de maxim interes: unde ne doare, cu ce ritm (”pace”) am alergat, ce gel să încercăm sau care ar fi cele mai bune șosete de compresie :D.
- Antrenamentul de 28 km – din nefericire s-a suprapus cu o minivacanță în Vama Veche, astfel încât nu l-am putut efectua în Herăstrău, alături de ceilalți colegi. Așadar, înainte de start am pus la punct traseul (Vama Veche – 2 Mai – Limanu), mi-am asigurat asistență cu bicicleta din partea soțului meu și… am plecat.
După km 20, arșița a devenit insuportabilă, setea greu de controlat, oboseala cruntă cu fiecare kilometru parcurs, zidul de care se vorbise la prima noastră întâlnire cu antrenorii părea de nedoborât iar în mintea mea revenea obsesiv întrebarea: ce-mi trebuie mie să alerg maratonul? Ulterior am realizat că a fost cel mai folositor antrenament…”
O ”sectă” (a se citi comunitate)
”Am continuat să alerg și după primul meu maraton terminat în 2015 (într-un timp de 5h:04min:33sec – n.e.), cu mai multă încredere în forțele mele și cu dorința de a mă bucura de grupul nostru “Raiffeisen Runners”. De atunci am participat exclusiv la alergări urbane (semimaratoane, curse de 10 km: Uniqa, Gerar, ștafetă la triatlon). În principiu încerc să combin alergările în parc (cu precădere în weekend) cu clase de cardio/tonifiere de două ori/săptămână.
Când alerg cu prietenii distanțele par mai scurte, iar oboseala se face mai greu simțită. Ne străduim să ne întâlnim pentru alergări comune (îndeosebi în weekend), firește că nu e simplu, dar mai ales în preajma unor evenimente importante reușim totuși. Ne-am creat propriul limbaj (divertiland, scăriță etc), mulți dintre noi avem porecle, am devenit o “sectă”.
Alergarea înseamnă autocunoaștere, disciplină și stabilire de noi limite. Alergarea te pune într-o competiție cu tine însăți, te duce în zona “dacă vreau, pot”.
Alergarea îmi oferă multă liniște interioară, mă ajută să-mi pun ordine în gânduri și de multe ori găsesc soluții problemelor care mă frământă. A devenit cu timpul un mijloc foarte eficient de relaxare, iar atunci când alerg cu prieteni sau colegi efectul se multiplică. Sunt mai puternică fizic și mental și, în mod surprinzător… dependentă de sport”.
De trei ori ”C”
Corporatist: Sunt bucuroasa sa lucrez intr-o companie moderna, care-si asuma mereu obiective ambitioase si manifesta in mod constant grija fata de angajatii sai. In mod particular, in Raiffeisen este incurajat sportul ca stil de viata, iar banca sustine diverse evenimente sportive, cel mai important fiind Maratonul International Bucuresti.
Cratiță: ”Am fost pusă să aleg cuvântul care mă definește, dintre cratiță, computer și… pantof de alergare. Probabil că răspunsul așteptat era pantoful de alergare, ceea ce este corect din perspectiva pasiunii mele pentru alergare din ultimii ani. Dar cine mă cunoaște știe că și terenul din bucătărie îmi este aproape, doar că încerc să aplic principiul “gătesc ceva repede și bun”. Cât despre computer, ce să zic… e ca ”șiretul” de la pantoful de alergare.
Căsnicie: Soțul meu s-a apucat relativ recent de alergare, dar spre deosebire de mine a practicat diverse sporturi: joacă tenis săptămânal și participă la curse de ciclism. Sunt bucuroasă că a fost atras și el de acest sport, astfel putem fi mai mult timp împreună, ne încurajăm unul pe altul, cum de altfel facem și în afara sportului. În plus, el este sufletul echipei ”RxRun – ștafeta care face fapte bune”, formată din Ștef, Noro și Andrei, ei alergând pentru pacienții Hospice Casa Speranței.
Foto: arhiva personală
Din 2011 încoace, programul Raiffeisen Runners încurajează angajații băncii să practice alergarea, să devină mai activi și să adopte un stil de viață sănătos. Început cu șase maratoniști, programul a avut chiar și 40 de finișeri de maraton sau semimaraton, ca în anul 2015. În iunie, o nouă grupă de alergători va lua startul antrenamentelor pentru Maratonul București 2017.
Romanian
English