Fața nevăzută a alergării, desigur. Azi, primul episod.
Preambul. Ieri m-am întîlnit cu un prieten alergător care mi-a mărturisit că nu m-a recunoscut de la o distanță rezonabilă pentru că eram – ca să îl citez – “îmbrăcat civil“. Adică în haine de stradă. Iar acestea, zic eu, decente, comune. Am fost puțin surprins, dar l-am înțeles. Arătam neobișnuit, diferit pentru el. Se pare că suntem alt fel de prezențe atunci cînd alergăm și atunci cînd ne trăim viețile obișnuite.
Întîlnirea și gîndurile aferente mi-au fost readuse în memorie de un experiment fotografic, relatat de publicația Business Insider.
Sacha Goldberger, un artist parizian, a improvizat un studio foto pe străzile capitalei franceze și i-a rugat pe diferiții alergători ce treceau prin apropiere să accepte să fie fotografiați. O săptămînă mai tîrziu, alergătorii au fost imortalizați “îmbrăcat civil“. Diferențele sunt sugestive.
Romanian
English
Ca sa iti dai seama de dimensiunile acestei probleme, trebuie sa iti spun ca fata mea cea mica (3 ani) se referea la tot ce tine de alergare drept „la sevici la tati…” :))
stie ea ce stie 🙂