luni, noiembrie 25 2024

Voluntar am mai fost, dar nu la o alergare. Așa că atunci când am auzit de Forest Run, alergare în pădurea Cernica, și mai ales de distinsul comitet de organizare (Sundance, Conu Mila și Melcul Vijelios) mi-am zis că trebuie să dau curs chemării. Neapărat.

voluntari

de Adrian Ber

Dar nu ca alergător de data aceasta, ci ca voluntar. La fiecare cursă la care am participat, am apreciat contribuția voluntarilor, dar nu am găsit o metodă de a mi-o exprima suficient de bine. Ei, iat-o, cum aș putea-o face mai bine decât intrând în pielea lor. Bineînțeles că dorința mi-a fost împărtășită de întreaga familie. În mod voluntar :).

Cu o seară înainte am stabilit cu Daniel câteva detalii organizatorice și a doua zi, după un scurt instructaj, am fost desemnat MB, adică Master la Butoane. Și nu orice butoane, ci de acelea care fac tic-tac, măsurând atât de valorosul timp al concurenților. Daniel a instalat un program de cronometrare semi-manuală pe laptopul personal și acesta urma să devină cronometrul oficial. Sincer să vă spun, credeam că am să mă plictisesc pe margine. Nici pe departe.

La început m-am uitat cum au dispărut concurenții în zare pe prima linie dreaptă. Stând acolo, Ciprian Bălănescu, căruia îi mulțumesc că mi-a ținut companie la linia de start/sosire, mi-a mărturisit că e un sentiment ciudat să stai când vezi atâția oameni care aleargă. Dar am conchis amândoi că totuși e un peisaj frumos.

Avea și cadrul natural meritul său. Se pare că s-au săturat bucureștenii, și orășenii în general, de atâtea betoane și ordine. În ultima vreme se observă un succes, chiar la nivel mondial, al curselor care presupun un parcurs murdar, dar acea murdărie naturală, inocentă aș putea zice, care te apropie de natură și de o latură umană insuficient explorată într-un mediu urban. Iar acest succes, mai ales în rândul maselor, pare a se datora răzvrătirii subconștiente împotriva igienizării forțate și excesive. Iar Forest Run a fost în ton cu această mișcare – nu degeaba s-a acordat și premiu pentru asta.

Dar nu am așteptat mult, pentru că primul concurent de la cros, Cristian Luțic, și-a și făcut apariția. Un lucru e cert ca voluntar: împărtășești emoția trecerii liniei de sosire cu fiecare concurent. Așa că timp de mai bine de două ore am tot aplaudat, strigat, suflat în goarnă. Și cronometrat – să nu uităm că eram MB, misiune importantă neicușorule. Acompaniat și de soția mea, Maria, și de fetița mea Ana care își agita păcănitoarea și striga „Uite mami, mai vine un câștigător”. Acum vreun an le zicea „maratoni”, dar acu’ nu a fost maraton.

Deși s-ar fi cerut, că prea erau relaxați mulți din concurenți la linia de sosire. Iar primul sosit la semi, Adrian Soare, campionul național la 10.000m și vice la semi, părea că vine de la o plimbare. Însoțit de restul ștafetei organizată ca să nu se simtă singur.

Păi cum să nu-ți vină chef de plimbare, când cu câteva zile înainte ninsese, iar acuma puteai să alergi în tricou și pantaloni scurți? O vreme superbă, parcă aranjată special de organizatori. Ca și celelalte detalii. Ei, a existat și o mică „bâlbă”. Din dorința de a fi flexibili, organizatorii au acceptat înscrieri până cu 15 minute înainte de cursă. Așa că detaliile concurenților (nume, categoria de vârstă, sex) nu au fost introduse în sistemul de cronometrare, iar clasamentele finale au omis aceste detalii.

Organizatorii au modificat repede, și pentru locul 4 au oferit chiar o înscriere gratuită la una din edițiile viitoare. Pentru participarea la edițiile viitoare nu uitați: înscrierea online vă ajută și pe voi și pe organizatori – simplu și eficient.

Dar totul a fost bine până la urmă, mai ales că atmosfera de la premiere a fost întreținută de DJ Sundance. Un eveniment apreciat, inedit și sperăm noi, nu unic.

PS – Pentru voi, am aflat duminică, după ce mi-am făcut și eu tura de alergare, de la brașoveanul Mihai Munteanu, alergător și el, câte ceva despre traseul de la Semimaraton Intersport Brașov. Puțina zăpadă rămasă după 900m altitudine s-a cam topit. Evident, noroiul abundent i-a luat locul. Noroiul și câțiva brazi căzuți par a fi singurele obstacole. Așa că Cernica s-ar putea să fi fost un antrenament tematic.

Comments

comments

Previous

And the winner is...

Next

Un om de afaceri va conduce FRA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also