Nu ratează niciun maraton intern. De fapt, aleargă la toate cursele existente, pe asfalt, pe munte, în oraș sau pe coclauri, fie crosuri, fie semi-maratoane. Cu toate acestea, pentru el doar distanța de 42,195 km (sau mai mult decât atât) rămâne una sfântă.
Parcă nimic altceva nu contează.
Sunt nici trei ani de când a alergat primul său maraton, dar acum se pregătește deja să atingă borna 25. Vrea să ajungă la cifra 100 cât de curând posibil, iar pentru anul acesta și-a planificat deja 20 de maratoane.
Pe moment e un fanatic al alergării, ignorând cu nonșalanță orice sfat la moderație. O recunoaște singur: “de mic copil mi se atrăgea atenția: <<faci prea multe lucruri deodată>>. Mai nou sunt atenționat: <<alergi prea mult>> sau <<nu e o problemă, alergi bine, dar nu se știe cât te va ține>>“.
Așa că nu e de mirare că pentru acest an Florin Simion și-a stabilit un obiectiv ambițios: să alerge câte două maratoane în două zile consecutive. A făcut-o deja o dată când, pe 26 mai a alergat la Hercules Maraton (pe valea Cernei), apoi a străbătut cu mașina câteva sute de kilometri pentru a lua startul a doua zi la Maratonul Transilvania (în zona Sighișoara – Mediaș). A alergat, după cum spune, fără să forțeze sau fără să își propună clasări fruntașe. Doar pentru plăcerea alergării. În plus, a alergat alături de prieteni: Dănuț Cernat, Eugen Tăraș și Maxim Alempie.
Alte două duble maratoane sunt planificate în acest an: SuperMaratonul Miercurea Ciuc la pachet cu Maratonul “Pe aici nu se trece” în august, urmat de dubla Maratonul montan Piatra Craiului – Maratonul Internațional București, în octombrie.
Cu siguranță, Florin Simion va reuși să își ducă la bun sfârșit proiectul de a alerga două maratoane în două zile consecutive. E puternic, antrenat, dar mai ales bine prins de febra alergării, crede mult – cu o doză de fanatism chiar – în sine și în planurile sale. Iar fanatici, “talibani” ai alergării ca el nu fac rău nimănui. Asta pentru că, deși își afirmă deschis credința, se află în competiție doar cu ei înșiși.
Bravo și multă baftă în continuare Simon.
PS – Fanatismul bun ia uneori la Simon și forme de superbie sfidătoare. Eu în această cheie am citit rândurile de mai jos, publicate pe site-ul său. “Aventura noastră nu a însemnat benzi de alergare (sau benzi desenate), mall-uri, recorduri sau night run-uri. A fost un omagiu adus naturii, munților și plaiurilor țării noastre, un semn de respect pentru maratoniștii români și organizatorii de maratoane”.
Eu cred însă că oricine aleargă cu pasiune merită respect, indiferent de distanța parcursă sau de suprafața de alergare.
Romanian
English
Pacat de performantele lui.
I-am spus si pe site. A fost meschin si mic cu acel comentariu.
Rusine.
Salut Cristi
nici eu nu am fost de acord cu afirmatiile lui Simon si am semnalat asta tocmai pentru a institui un sentiment de respect reciproc in rindul micii noastre comunitati a alergatorilor.
Spre lauda lui, Simon a scos respectivul paragraf de pe blogul lui.
Pe de alta parte, nu pot sa zic ca sunt de acord cu vehementa afirmatiei tale, dar o las publica doar pentru ca intre timp „disputa” si-a pierdut sensul.
Sa ne vedem cu bine la alergarile viitoare.
cu prietenie, Marian