Ziua de 10 mai de anul acesta a fost una inedită. Nu se întâmplă de prea multe ori să alergi un maraton, să obții un nou record personal, să reîntâlnești o mulțime de oameni dragi, să treci pe sub Arcul de Triumf și să participi la un dineu organizat de Casa Regală, toate în aceeași zi.
de Mădălina Amza
Și totuși toate aceste lucruri s-au întâmplat, în mare parte datorită eforturilor făcute de organizatori, care s-au dat peste cap ca să ne ofere o experiență unică în ciuda resurselor limitate pe care le-au avut la dispoziție, dar și datorită participanților care au creat acea atmosferă minunată care pe mine cel puțin mă atrage la toate evenimentele legate de alergare, fie ele crosuri sau maratoane.
Dacă acum nu foarte mult timp îmi vărsam aici oful de după experiența oarecum nefericită de la Maratonul Internațional Cluj, de această dată mi-am revizuit atitudinea, iar acest lucru m-a ajutat să ajung la finish cu zâmbetul pe buze. Am decis așadar să alerg ceea ce eu numesc un “maraton zen” – fără să îmi propun un timp anume, fără să stau cu ochii pe ceas tot timpul, fără să-mi fac griji legate de poziția în clasament, rata inflației sau dispariția pădurilor tropicale.
Pe scurt, mi-am dorit să mă bucur de alergare, de peisaj și de atmosferă. Zis și făcut. Mi-am setat ceasul în așa fel încât să indice numai ora și caloriile consumate, m-am poziționat confortabil printre ultimii alergători pentru a nu fi tentată să pornesc prea în forță și am renunțat la muzica din căști în favoarea unei companii plăcute. Se pare că a fost o strategie bună pentru că, pe lângă faptul că nu am mai întâmpinat vreun disconfort major pe parcursul cursei, am și obținut un timp mai bun decât la maratonul precedent.
Timpul înregistrat de cronometru a fost de 4 ore și 32 de minute, însă dat fiind că și traseul a fost mai lung cu aproape un kilometru, pot să afirm că am scos puțin sub pragul psihologic de 4 ore și jumătate.
Organizarea a fost foarte bună: punctele de alimentare au fost unde trebuie, traseul bine marcat, tricoul confortabil și medalia frumoasă. Dat fiind că numărul de alergători nu a fost foarte mare și că mai bine de jumătate dintre ei îmi erau cunoscuți, m-am simțit mai degrabă ca la o alergare de grup între prieteni, decât ca într-o competiție.
Singura neplăcere a venit la final, când am aflat că am primit din greșeală un număr de concurs aferent probei de semimaraton, implicit un bilețel greșit la finish și o ceartă cu unul dintre arbitri, care susținea sus și tare că nu m-a văzut când am ajuns a treia oară la punctul de control. Am decis însă să îmi păstrez atitudinea zen, fiind mai importantă satisfacția personală decât clasamentul final. Plus că am traseul înregistrat de Gogu (ceasul meu cu GPS) și prieteni dispuși să depună mărturie și în instanță dacă este nevoie pentru a-mi apăra onoarea de gazelă.
Ziua s-a încheiat solemn cu o recepție organizată de Casa Regală la Palatul Elisabeta, unde au fost invitați toți participanții la competiție. Pentru mulți dintre noi a fost prima oară când ne-am văzut unii pe alții îmbrăcați în “civil”, adică în haine diferite de echipamentul de alergare, ceea ce a fost iarăși o experiență interesantă. Una peste alta, a fost o zi de care îmi voi aminti cu plăcere și abia aștept a doua ediție a Maratonului Regal.
Romanian
English
Felicitari Madalina! A fost o atmosfera deosebita, pentru ca organizatorii au vrut ca Maratonul regal sa fie o cursa de suflet, o intalnire cu istoria, in care la final sa invinga Prietenia si ROMANIA!. Amandoua au fost la final pe podium!