Kilometrii care întind covorul roșu
[Anca Iosif]

Gâtul trosnește la încălzire, șireturile de la adidași au nod dublu, căștile roșii sunt pregătite să pompeze playlist-uri de alergare de pe Spotify, pornesc și Strava, pornesc și eu cu pași mici pe lângă lac. Expir pe gură, urechile mi se înroșesc imediat, obrajii îmi iau foc, mă împiedic printre toți oamenii ieșiți seara la plimbare în parc și mai trag după mine niște fum de țigară și aburi de porumb fiert. N-am loc, mi-e cald, am nimerit la oră de vârf.

Relația mea cu alergarea nu a fost niciodată stabilă. Deși am pretins de-a lungul anilor că-mi doresc să fie, mi-am găsit des scuze. Mi-am dorit, de fapt, lucrurile care derivă din alergare. Sentimentul de moleșire a corpului care se oprește după câțiva kilometri, recentrarea bătăilor inimii, bucuria complicat de simplă că am reușit. Mușchii se relaxează. După ce alerg, merg cu fruntea mai sus, atunci merit cafeaua, atunci capăt încredere în mine. Pentru câteva momente, mi se-ntinde covorul roșu și cred că pot muta munții din loc.

M-am hotărât să mă pregătesc pentru primul meu maraton alături de Raiffeisen Runners 2019 pentru că alergarea nu mi se pare sexi, dar ne antrenăm cu oameni pentru care e un sport-mod de viață și poate e contagios.

Pune-mă într-un canoe, du-mă la cățărat, chinuie-mă la yoga în poziții imposibile, pune-mă să urc și să cobor munți 15 ore, mă descurc cumva. Dar ca să-mi găsesc motivația să alerg în jurul unui lac, pe plat, am nevoie de un sistem de sprijin, un plan de antrenament și un scop mai mare. Mă adaptez, mă motivez și din elanul celorlalți pentru un scop comun care mi se pare sexi.

Odihna e parte obligatorie a programului de antrenament

Marea întrebare mă face să mă ridic din pat. Oare sunt în stare să alerg pentru cinci-șase ore? Oare poarta de la finish se va desumfla până ajung eu? Progresul de la o zi la alta mă face să vreau să mă întorc. Uite, Strava zice că ai avut un ritm cu zece secunde mai bun ca ieri.

Anul trecut am terminat un semimaraton, chinuită după kilometrul 15. Nu înțelegeam de ce am ajuns în situația asta, de ce nu m-am înscris la 10km, de ce nu-mi văd limitele și cred că le pot depăși peste noapte, fără antrenamente regulate (deși intenția existase, normal). De ce eu, un om care n-a făcut niciodată sport de performanță sau regulat, îmi târăsc organismul spre o  performanță nemuncită, pentru covorul roșu de după.

Poate că tocmai lipsa sistemică a sportului din viața mea, cât am crescut, mă face să vreau să recuperez ca adult. Asta m-a aruncat grăbită în curse pentru care nu am fost pregătită, m-a împins să vreau să ajung la finish-uri imposibile, oricum ar fi. Vreau să-mi răspund la întrebarea pas ou pas cap? (În stare sau nu?). Dacă tot sunt masochistă, de ce să nu dublez numărul kilometrilor?

Nu știu la ce mă va ajuta să știu dacă sunt în stare să alerg 42 de kilometri, nu știu cât timp mă va ține covorul roșu de după cursă, dacă mă va face mai curajoasă, dar gândul celor șase ore de cursă (sigur va fi mai puțin – n.e.) îmi dă palpitații și îmi provoacă anxietate, iar astea mă țin, pe lângă mâncare și altele, în viață. Incertitudinea cu care mă lupt zilnic în capul meu legată de propriile mele forțe mă împinge să încerc. Dacă nu, cum îmi aflu limitările?

Așa devine și alergarea complicată și sexi în mintea mea, așa se poate transforma în combustibil pentru, cine știe, un viitor triatlon. Dar s-o luăm ușor, deși ambițiile pe termen lung nu strică. Nu cred că vreau să devin nici maratonistă, nici triatlonistă, nici nu știu dacă o să devin o alergătoare de 7-10 km, măcar disciplinată. Dar cred că am nevoie să-mi demonstrez că dacă vreau, pot să devin oricare din variante. Sau măcar să-mi dau toată silința. Iar vara asta îmi dau silința, îmi fac timp ca să îi dau timp corpului să-și găsească ritmul lui. Să-i reprim instinctul de a goni după ritmul altora, cum tinde s-o facă de obicei.

Momentan sunt lentă, dar atentă. Am reușit să evit toți oamenii, n-am intrat în niciun biciclist. 6km, checked.

Anca Iosif este reporter DoR. Anul acesta, alături de alte două colege, va documenta ediția a IX-a a programului Raiffeisen Runners. Și, desigur, va alerga primul său maraton.

Comments

comments

Previous post

Dopaj. În maraton, la vârf

Next post

Carpathian Adventure se transformă

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *