Bre, ce m-am mai enervat! Cu motive temeinice, zic eu. Dar ca să vedeți motivele trebuie să parcugeți prima parte a jurnalului de față, care e, așa, mai de mai, fără cireșe, pentru ca abia la urmă să vedeți acolo măcel verbal. Altfel, încă o săptămână (15-21 mai) de activități fizice moderate și doar enervări vitriolante.

[Adrian Mila]

Luni

Cireşele nu îmi spun absolut nimic. Mă rog, nimic bun. Dacă îmi spui “cireşe” nu îmi declanşezi nicio reacţie . Ca imagine văd fie nişte cireşe roşii, frumoase şi viermănoase, fie o fată frumoasă cu cercei din cireşe. Şi la bustul gol.

Astea sunt imaginile flash care îmi apar în minte, când clipesc fata dispare, posibilii viermi rămân. Să stai permanent în alertă, o fi cu viermi, nu, nu e, că e de mai, nu e pietroasă este prea mult pentru mine. Pusesem odată nişte cireşe la spălat, le-am uitat în vasul cu apă, când m-am întors erau câţiva viermi care înotau cu disperarea lui di Caprio la suprafaţa apei. Bleah, fără cireşe, chiar dacă înotătorii îmi sunt acum simpatici.

Dar cu apă, la ora 6 sunt în piscină, cu ochii umflaţi de somn. Chef redus, bazinul este aproape gol, când începe să se umple intru iar în panică şi încep să dau din braţe. 2,1 km, 1 oră şi un pic.

Spre regretul meu luni este zi de mers cu maşina. I-hate-this-game. La ceas de seară agonizez 1h:30 pe vreo 16 km făcuţi în oraş, pe care îi fac în mod curent în maaaaxim o oră cu bicicleta. Am pus şi Waze la un moment dat, dar m-a enervat femeia aia şi am închis programul, conducând după ureche. Întreba retoric un nene de ce toţi bărbaţii îşi pun navigaţii cu voce de femeie. Răspunsul este simplu, niciun bărbat nu poate să conducă liniștit dacă nu are o voce de femeie care să îi spună “fă la stângaaaa” când vrea să vireze dreapta, “frânăăăă”, “de ce nu îl claxonezi pe ăla” şamd.

Marţi
Dacă este marţi, este Dinamo. Tehnică, urăsc tehnica asta şi descompunerea mişcărilor.

Miercuri
Bazineala matinală, 2,2 km, o oră şi un pic. În sfârşit mă simt inspirat, parcă îmi merg mişcările, parcă se leagă. Probabil mi se pare.

Joi
Dinamo, nişte raze răzleţe în apă, superb. O încântare. Dacă nu ar fi şi tehnica, bat-o vină… La sfârşit de program mi se coace ceva, spre marea mea surpriză şi teamă sunt trecut de pe culoarul unu pe culoarul doi, băut fiind (o fi de la lapte?) am o senzaţie încântătoare de promovare. Şi falsă, de fapt îi încurcam pe cei de pe culoarul 1. În mod complet neaşteptat primesc nişte laude, suspicios fiind îl bănuiesc pe dom profesor că m-a confundat cu altcineva.
Piciorul drept mă doare, mă enervează de nu mai pot, fac iar programare la ortoped.

Vineri
Bat apa în piuă la Daimon, deja cred că merit un premiu pentru trezirile astea la ora 5. 2,1 km, o oră şi un pic.

Sâmbătă
Am treabă, stau.

Duminică
Ies la o bicicleală, aveam de făcut un drum şi am preferat să merg pe două roţi. Vreme frumoasă şi vântoasă, 34 km.

Totalul săptămânii înregistrează probabil vreo 8,5 km înot, zero alergare şi 97 km bici.

Gândurile de Gâgă ale săptămânii:

#1. Am o cerere de prietenie de la Daniel Băluţă. WTF is Daniel? Aaaaa, este dom primar al sectorului 4. Dacă ar fi el, chiar aş fi încântat, aş avea câte ceva să îi spun. Sectorul 4 a reziliat contractul de salubritate acum o lună, şi asta se vede peste tot. Invenţia lui în materie de curăţenie stradală este să pună nişte băieţi să spele cu jet de mare presiune pe sub maşini şi până la trotuar. Rezultatul este că toată mizeria este împroşcată pe maşini şi în fiecare săptămână găsesc noi zgârieturi pe limuzina personală, care nu pot avea ca sursă decât afurisitele alea de furtune cu presiune.

#2. Sunt varză la bicicletă. Dar creşte inima în mine când văd că alţii sunt muuult mai varză. S-a umplut oraşul de biciclişti care nu respectă nicio regulă de circulaţie şi nu au habar să meargă cu bicla. Dacă nu se fac piste de bicicletă, să protejeze potenţialele victime, nu cred că se termină bine sezonul ăsta estival.

#3. Am văzut un sondaj pe Facebook, care consideraţi că a fost cel mai bun preşedinte al României, şi erau înşiraţi vreo șase. Bre, rezultatul m-a cutremurat. Dacă oamenii ăia au acces la internet şi drept de vot, adică au peste 18 ani şi ştiu să citească şi îl votează în masă pe Ceauşescu, cred că este ceva în neregulă cu apa sau cu aerul din ţara asta.

#4. Scandal la Semimaratonul Bucureşti, OMV sau cum vreţi să îi spuneţi. Un alergător reclamă încălcarea regulamentului la ştafetă. Iniţial trec în diagonală peste ştire, nu mă prea atinge. Replicile de pe Facebook însă încep să fie interesante.
Rămân uimit uneori cât de variate pot fi interpretările şi reacţiile oamenilor asupra unui fapt simplu şi aparent indiscutabil. Mă uimeşte de asemenea nivelul replicilor, cu fiecare nou subiect se ajunge tot mai aproape de insulte directe. Deocamdată am rămas la nivelul aprecierilor de autobază, aşteptăm cu interes următoarele dezbateri de idei.


Eu personal sunt sătul de şmecherii care se bagă în faţă la semafor. De şmecheri în general, de cei care nu respectă regulile şi te sfidează pe faţă. Poate din cauza asta m-a enervat replica lui Ţiriac, care între un hoţ şi un prost  preferă întotdeauna hoţul. Nu trebuie prea multă imaginaţie ca să îţi dai seama că Ţiriac nu face o antiteză între hoţ şi prost, care nu sunt cuvinte cu înţelesuri contrarii. Nu. Antonimul lui “hoţ” nu este prost, este “cinstit”. Deci domnul Ţiriac vroia să spună, dezvoltând un pic ideea, că hoţ=inteligent, cinstit=prost. Noţiunea de hoţie este foarte largă şi fiecare are un cântar personal şi în cazul ăsta. Îmi aduc aminte de un hoţ de buzunare prins cu mâna în poşeta unei cucoane în troleibuz. Iniţial a contestat evidenţa, a ieşit un pic de scandal, la care a ripostat foarte furios, înjurând “ce fă, că nu ţi-am luat decât o batistă cu muci”. Scuze, dar aşa a zis el, nu eu. Diferenţa este clară, domnul Ţiriac o duce foarte bine, preferând hoţii. Eu îmi permit să o duc mai puţin bine, dar să prefer proştii cinstiţi.

Cazul de la Semimaraton este simplu. La ştafetă nu s-au respectat câteva reguli, cum ar fi ordinea celor din ştafetă sau numele alergătorilor.
Să fie clar. Nu îmi plac pârâcioşii. Nu-mi plac şi gata. Dacă erai mai bun, trebuia să îi depăşeşti. Primul gând a fost că cei care nu au respectat ordinea schimbului nu au avut niciun avantaj.

Al doilea gând a fost că cel care a fost înscris din greşeală la ştafeta mixt ar trebui să fie adaptat chirurgical la sexul ştafetei, dar nu era vina lui, era o eroare care a fost remediată uşor, e ştafetă masculină în clasamentul final. Al treilea gând a fost de respect faţă de cel care a alergat două schimburi la nivel super tare, făcând şi o pauză de vreo 29 minute între schimburi, numai bine să se răcească muşchii. E tare, nene.

Apoi a apărut un burete, care a şters totul, ca în reclama cu vinarom savana, cu teflon.

Bre, stai aşa. Ce atâtea miştouri, ce atâta caterincă ieftină, insulte lejere şi aere de superioritate? Bre, au încălcat flagrant regulamentul. De fapt ce exemplu se dă , pentru ce milităm, pentru ce rezistăm? Pentru încălcarea regulamentelor de către cei care abuzează de înţelegerea organizatorilor?

Am avut o foarte scurtă experienţă de organizator, şi am învăţat rapid  un lucru. În ultimul moment, înaintea cursei, vor apărea nişte “prieteni” care vor un regim preferenţial, cu încălcarea totală a regulamentului, că sunt “prieteni”.

Vreţi un exemplu actual, cum se respectă regulamentul? M-am întâlnit cu doi alergători foarte buni, care îmi ziceau că nu s-au înscris şi la cursa populară, pentru că în regulament scrie că nu poţi participa la două curse. Vreţi să numărăm alergătorii fruntaşi de la cursa populară, să vedem campionii şi unde mai alergaseră mai devreme în aceeaşi zi?

Regulamentele sunt percepute ca fiind pentru ceilalţi, pentru proşti, noi suntem “prieteni”, situaţie pe care eu nu o percep ca fiind decât un abuz de încredere şi de prietenie, ştiind că nu poţi să îi refuzi.

În situaţia actuală, o replică ne mai spunea şi că nu avem experienţă competiţională şi că “afară” aşa se face în mod curent. Probabil în Kenya sau în China, că seamănă toţi unul cu altul.
După regulamentul de la semimaraton, nerespectarea numărului de concurs se pedepseşte cu descalificarea, punct. Restul este can-can, iar unde-i lege nu-i tocmeală, mai ales dacă avem pretenţii de alergători fruntaşi şi dacă vrem să construim o ţară nouă.

Genul acesta de replici mi-a adus aminte de Gerar 2013. Am participat la mixt, aveam şanse la locul 4, întâmplarea şi fata noastră ne-au scos pe locul 2. Pe locul 1 a fost o echipă făcută în ultimul moment, care fusese masculină şi devenise mixtă cu o zi înainte de cursă. Neregulamentar. Dar se discutase cu organizatorii… Al treilea alergător nu era accidentat, a fost scos afară ca să intre în echipă campioana naţională en titre şi să câştige locul 1 şi o pungă de suplimente nutritive, pentru că la masculin nu aveau nicio şansă. Poate ar fi trebuit să fac o contestaţie, dar nu mă caracterizează să fiu pârâcios şi să câştig la masa verde, au fost mai buni, mult mai buni şi nu au tăiat traseul, astea au fost principiile mele morale de atunci. Dacă se accepta contestaţia nu mă simţeam mai bun… Mi-am adus aminte de situaţie pentru că unul dintre câştigătorii de atunci este şi acum în discuţie, deci îmi permit să consider presupusa accidentare de acum ca nefiind întâmplătoare. Iar dacă alergătorul era accidentat acum, se retrăgea, simplu, nu? Şi regulamentar. Şi moral.

Oricum, mă aştept maxim la o replică de genul “ce bă, pentru o batistă cu muci faceţi scandal?”. Să ne ferească Dumnezeu să avem mai mult în buzunare decât o batistă.

#5. Nu cred că mă citeşte, dar în acelaşi context vreau să îl felicit pe superbul atlet pentru superbul sprint final de la semimaraton. Bravo Coyotyla, frumos, a crescut inima în mine că te cunosc!

Comments

comments

Previous post

Online. Revista Alerg #35

Next post

Știri pe scurt. Rezultate, doar rezultate.

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *