Șapte alergători. Vreo două duzini de beri. O tură de peste 300 de metri, mai scurtă decât ar fi fost normal, parcursă de mai multe ori la rând. Și sprinturi, gâlgâituri, iarăși sprinturi, iarăși gâlgâituri. A fost prima cursă de beer mile organizată în România. Hâc. Să fie într-un ceas bun.
de Adrian Ber
”Ştii ce este beer mile? Da?! Respect! Nu? Hmm… nu ştiu cum a ajuns acest email la tine, dar îţi acord o şansă: www.beermile.com.”
Nu, nu încerc să vă educ în domeniu, doar citam din primele rânduri ale unui e-mail pe care l-am primit în urmă cu câteva zile. Bineînțeles că știam ce e beer mile, mai ales că citisem în revista Alerg cu câteva zile în urmă. Dar nu știam că ne aliniem și noi la „standarde internaționale”. Citesc mai departe și până la final mi-am dat seama că treaba e serioasă.
”Fii mândru de tine! Intră în clubul exclusivist al beremiloşilor! Nu îţi bate joc de destinul tău!”, încheia Daniel Marinescu, inițiatorul proiectului pe plaiuri mioritice.
Nu intenționam să concurez, dar nu puteam nici să stau deoparte. Trebuia să fiu alături, trebuia să iau parte la acest moment istoric – prima milă de (sau cu?) bere din România. Așa că mă înscriu voluntar. De cum m-am întâlnit cu concurenții, mi-am dat seama că sunt în branșa alergătorilor și nu a consumatorilor de bere. În primul rând vremea era una potrivită alergării și nicidecum consumului de bere. Tocmai ce plouase de dimineață, așa că seara pe la 7 în parcul IOR se simțea un vânticel ușor de toamnă târzie.
Concurenților nici că le păsa. Au trasat cu creta pe asfalt zona de tranziție, uzuala ședință tehnică dinantea oricărei competiții de alergare și cei șapte (magnifici) au plecat în recunoașterea traseului. Că șapte s-au înscris în concurs. Toți la secțiunea Elite.
Deși au existat voci care au cerut și înființarea unei secțiuni Hobby, în care berea urma să fie înlocuită cu apă sau suc, toată lumea și-a dorit un loc în rândurile elitei. Nici nu e de mirare, febra competiției scuturase frigul de afară.
După două ture de recunoaștere, toată lumea s-a aliniat la start, și … poc. Nu, nu era pistolul de start, că ăla a fost cu comandă vocală, ci erau capacele de bere care săreau la unison. Start și prima bere se scurge pe gât, urmată de prima tură de alergare.
Concurenții intră în zona de tranziție și se reped spre a doua sticlă care îi aștepta nerăbdătoare în pătrățelul atribuit fiecăruia. A doua bere și tură marchează distanțarea participanților. Daniel, care luase conducerea de la început, a reușit chiar să întreacă pe turnantă un alt concurent și și-a adjudecat clar primul loc cu timpul de 6min:05.20.
„Mi-am găsit sportul”, a exclamat campionul la final, într-un vădit moment de revelație. „Te-ai antrenat și la consum, nu doar la alergare?”, îl întreb eu cu gândul la cum curgeau berile. „La partea aia mă antrenez cu mult înainte de a descoperi alergarea”, a mai adăugat campionul.
La polul opus, Mădălina Amza (Szelmenczi) și-a umbrit cariera cu primul abandon.
Un lucru este clar: ceea ce părea la început partea distractivă, berile, s-a dovedit în final o piatră de încercare și puțini au fost cei care au reușit să o treacă dintr-o suflare.
La final concurenții s-au delectat cu pește afumat, cașcaval, alune și covrigei, așa ca să se simtă bine berea. Toți au primit diplome de participare cu locul și timpul obținute. Rezultatele finale le puteți vedea aici.
Din păcate, au existat două mici abateri: berea a avut 330ml în loc de minimul impus de 355ml, iar traseul a avut sub 400m. Dar cu siguranță aceste lucruri vor fi corectate în viitor, mai ales că s-a vehiculat ideea unei ediții de iarnă, cu o bere specială de Crăciun. Sau o acțiune în scop caritabil pentru o asociație ce are ca scop lupta împotriva alcoolismului.
Evenimentul s-a încheiat cu interpretarea imnului beer mile.
PS – Cel mai probabil și Gazela și Sundance vor relata despre acest eveniment, dar luați minte: eu sunt singurul care NU a fost sub influența băuturilor alcoolice.
Romanian
English
În tibetană „Adi” înseamnă primul, cel dintâi, primordialul. http://en.wikipedia.org/wiki/Adi-Buddha
Cât despre „Ber” nu cred că e cazul să mai detaliez în faţa unui public avizat. Spun asta pentru că n-aveţi idee cu ce emoţii i-am trimis email-ul cu invitaţia.
În cele din urmă Adi Ber s-a dovedit un voluntar săritor şi inimos, un arbitru de înaltă ţinută şi intransigenţă şi, aşa cum se vede, un povestitor de primă clasă.
Îţi mulţumim că ai participat, Adi, şi îţi mulţumesc personal că n-ai participat! 😛
Cu placere, Daniel! Dar chiar daca participam nu cred ca te intreceam. Dispareau berile alea de parca aveai hidrofor si supapa, nu gat si stomac.
un ber, doi beri, trei beri… Cat despre beri-beri ce sa mai zicem… http://en.wikipedia.org/wiki/Beriberi
… multi concurenti au fost fara mila (pentru beri) insa numai unul dintre acestia a avut o mila in plus (Adrian Mila) > Mila a alergat o Mila!
🙂
Poftim… Ne da si la gazeta…
Coane, nu ştiu… Uite, am verificat în dicţionar:
MÍLĂ s. 1. v. îndurare. 2. (BIS.) ajutor, grație, har, îndurare, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) milcuire, milosârdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (~ divină.) 3. v. compătimire. 4. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, mărinimie, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Și-a manifestat întreaga ~.) 5. v. binefacere. 6. v. pomană.
Data viitoare „no mercy”, da?! 😛
Păi nu la gazeta, ci la panoul de onoare 😀