Cu cauză sau fără cauză?
Aceasta e întrebarea. Încercând să dezvolt subiectul, mi s-a atras atenția că este unul tabu. Mă rog, mai neconformist, care se discută din greu pe la colțuri, dar despre care nu se prea scrie.
de Adrian Mila
Eu am fost luat prin surprindere de întrebarea: “dar tu pentru ce alergi?”. Nu “de ce?”, ci “pentru ce?”. Păăăiiii… Eu mă gândeam că pur și simplu alerg.
Cam în fiecare an am participat la 4-5 curse cu diverse cauze umanitare, unele cu tradiție, altele fiind cu un scop și o destinație ocazională. Are cineva nevoie de ajutor, hai să îl ajutăm, chiar dacă banii nu pot rezolvă orice. Cred că este unul dintre cele mai frumoase lucruri să dăruiești, să crezi în ceva și să ajuți necondiționat, indiferent de cauză.
Singură problemă, după părerea mea, este că s-au înmulțit cauzele, mai mult decât alergătorii. De fapt eu nu văd alergătorii ca pe o masă de donatori. Îi văd ca pe un instrument de promovare a ideii. Alergarea implică mișcare, este sănătoasă, este frumoasă și poate promova cu succes o cauză. Ca mecanism de strângere de fonduri de la alergători, acesta are evident limitele sale și apare rapid epuizarea bazei de participare, era să zic de impozitare.
Dar să vedem diferitele motive pentru care ai putea alerga cu sau fără cauză.
CU
– te vei simți bine. Faci ceea ce îți place și în același timp ajuți o fundație sau o persoană care are nevoie de ajutorul tău.
– poți să îți alegi cauza. Poți să alegi cauze ecologiste, umanitare, să sprijini un talent, un geniu, un om bolnav; poți să găsești întotdeauna un program apropiat de idealurile tale.
– cauza te va ajuta în cursă. Atunci când îți va fi greu poți să apelezi la cauză ca Jedi la forță. Cauza te va sprijini, tu nu mai alergi pentru tine, alergi pentru alții. Pas după pas te apropii de finișul cursei și de țel.
– promovezi un stil de viață și principii umane frumoase. Vei fi un exemplu, vei atrage atenția și celorlalți asupra mesajului și poate vor contribui și ei la cauza pentru care alergi. Copii tăi vor fi mândri de tine .
– nu te costă nimic, sau ceea ce vei plăti va ajunge la cauză. Dacă tot alergi, poți să o faci pentru ceva/cineva. Poți să pui pur și simplu un tricou cu un mesaj, indiferent care, dacă te reprezintă vei transmite acel mesaj. Cine știe, poate mâine vor alerga cu tine încă doi, trei, patru….
– poți să găsești curse la care sponsorii plătesc pentru fiecare alergător o sumă de bani în contul cauzei. Tu alergi, ei plătesc. E un sistem gen Robin Hood, și ăsta era un tip simpatic. Nimic nu este mai plăcut decât să iei banii unei firme cu profit și să îi dai celor care au nevoie de ei. Firma nu pierde nimic, toată lumea câștigă.
– poate în viață ai avut odată nevoie de ajutor, și nu a fost disponibil. Acum ai ocazia să faci ceva, poate alții nu vor trebui să treacă prin ce ai trecut tu.
FĂRĂ
– nu ai găsit cauza care să te reprezinte. Hm, probabil nu ai căutat suficient
– costă, și toate ca toate, dar până la bani. Ăsta este un argument forte. Când brânza este pe bani și pâinea la fel, este greu să te uiți la necazurile altora. Poate, totuși împărțim pita și brânza, ce să zic.
– nu te interesează cauzele umanitare. La asta nu am nici un argument.
– nu ai primit chitanță pentru taxe sau banii donați. Nici aici nu știu ce să zic, că și eu am pățit la fel.
– ai încă 20 de prieteni care sunt fundraiseri și care solicita la fiecare acțiune să dai și tu un leu pentru cauza lor, și nu odată, de multe ori, din ce în ce mai des cu cât se apropie evenimentul. Mda, ești un norocos, ai prieteni
– nu știi ce se va întâmpla cu bani dați/donați, ai mai participat și nu ai văzut niciun feed-back, nici o situație financiară care să îți arate că sumele au fost utilizate în scopul cerut. Ce să zic, alege altă cauză, aleargă pentru pace în lume, contra bancurilor cu blonde sau pentru ce vrei tu.
– cauza se suprapune cu obligațiile statului. Cauza respectivă preia din atribuțiile autorităților, care nu au niciun chef să primească ajutorul nesolicitat. Ai cumpărat din banii tăi niște cărămizi (este evident o figură de stil) și cărămizile stau aruncate prin curtea unui spital, cămin etc. Istoria dovedește că se mai întâmplă, e plină țara de donații utilizate aiurea si de bătrâne care nu vroiau sa traverseze strada.
– cauzele dor. Majoritatea cauzelor dor, sunt legate de boli, durere, nefericiri. Lumea caută fericirea, dar există și tristețea. Sprijină atunci un copil, un talent sportiv, ceva.
Am încercat să văd care este impresia generală a grupurilor de alergători de pe Facebook și am primit câteva mesaje argumentate și interesante. Citez un fragment care mi-a plăcut:
“Ca să termin într-o notă pozitivă, mi-ar plăcea ca la marile curse care susțin diverse proiecte să putem alege un mesaj cu care rezonăm și pe care să îl purtăm pe tricou. Se poate face asta cu costuri minime, sub forma unui sticker autocolant. Până la urmă ideile persistă mai mult decât banii, iar mesajele în cuvinte sunt mai puternice decât numerele de pe bancnote.”
Grafică de Marcela Alexandrescu
Foarte bun articolul si greu de atacat, datorita stilului si a argumentului.
Cum spuneai si in articol. Totul e sa cauti. Eu asa am facut. Sau m-au cautat oamenii cu cazua. Cum a fost la Transmaraton si a reiesit o legatura fantastica.
Apoi, tot in cazul meu, tin legatura cu anumite cauze si asociatii, dar le-am informat ca eu unul ma pricep mai bine la alergare si poate la promovarea cauzei / raspandirea mesajului. Si m-au inteles. Le multumesc pentru aceasta. Exemplu: Chiar si in situatia medicala prin care trece familia mea acum, nu am apelat la strangere de fonduri, dar am alergat mai mult ca oricand cu dorinta de a sustine Inima Copiilor si de a face cunoscuta problema malformatiilor cardiace la copii.