Chia sau goji? Un ghid personal despre cât de mult să crezi în miracolele naturii.

seminte

de Adrian Mila

CHIA. Sunt seminţe de salvia hispanica, ce făceau parte din “dieta de supravieţuire a aztecilor”. Ţinând cont de numărul de azteci în viaţă, se pare că nu are chiar efectele presupuse. Sau poate aztecii nu aveau un talent nativ pentru agricultură. Foarte bogate în antioxidanţi, în acizi graşi Omega 3, fac parte din remediile miraculoase care te ajută să slăbeşti, să te îngraşi sau să îţi crească diferite părţi ale organismului, depinde ce iţi doreşti.

Seminţele de chia au de 30 ori mai mulţi antioxidanţi decat afinele, de șase ori mai mult calciu decât laptele integral, de trei ori mai mult fier decât spanacul, de 15 ori mai mult magneziu decât în broccoli, de opt ori mai mult Omega 3 decât somonul, cu 50% mai mult acid folic decât sparanghelul etc. Deja mă doare capul. Nu îmi aparţin cifrele şi calculele, este plin internetul de acest gen de comparaţii.

Eu am început să le consum nu pentru că am fost impresionat de procentele de mai sus, ci datorită afirmaţiei: „sunt energizante (o lingură de seminţe susţinea un războinic aztec o zi întreagă)”.

Le-am consumat în două moduri: zilnic, puse în iaurt (o linguriţă de seminţe de chia lăsate într-un pahar cu iaurt cam 30 de minute, la care am adăugat un pic de miere şi câteva goji uscate) sau mi-am pregătit un bidon cu apă+seminţe chtarahumaraia+lămâie+miere când am avut câte o cursă mai lungă.

Efectul resimţit de cobaiul Mila? Zero. Sau pot să lupt o zi întreagă pentru că sunt o forţă a naturii sau am o imunitate totală, pentru mine chia a rămas doar o chestie drăguţă şi fără efect. Poate trebuiau doze de elefant.

Deoarece mă obişnuisem cu îngurgitarea zilnică de iaurt+seminţe de chia, de vreo două luni am început să caut misterioasele seminţe, care au dispărut total de pe piaţa din România. După ce mi s-a răspuns în cor la toate Plafarurile: “nu mai căutaţi, e o problemă la nivel mondial, criză, penurie, sezon prost, deocamdată nu avem seminţe”, m-am resemnat şi am abandonat căutarea.

În definitiv poate asta va fi şansa mea, să alerg şi eu ca tarahumara Arnulfo, să îl văd cum se descurcă el acum fără doping cu chia.

GOJI. Cătină tibetană. Hmm. Cu Goji Berry poţi să faci tot ce făceai cu chia, suplimentar să încetineşti şi căderea părului. Mă tot întreb ce bătaie ar fi ieşit între războinicii azteci şi călugării tibetani. Ăla da război. Ar fi putut să se bată vreo 80 de ani, ca Greuceanu şi  fiul lui, Moroşanu, zi de vară până-n seară. Începeau să se bată la 18 ani, după ce îşi luau majoratul şi bacalaureatul  şi se băteau până pe la 100 de ani, aztecul  lua o lingură de chia/zi, tibetanul o lingură de goji, şi tot aşa, de la tinereţe pân’ la bătrâneţe.

Îmi este jenă să vă spun şi ce procente de antioxidanţi, vitamine şi minerale au, pentru că o să vă întrebaţi de ce arăt în halul de acum dacă am consumat câteva luni toate aceste bunătăţi.

Este un miracol, pe care l-am consumat uscat, amestecat cu iaurt, miere, pus in ceai etc. „Legenda spune că fructele Goji au fost descoperite de către un medic într-o regiune îndepărtată din Himalaya. El a descoperit că unii membri ai acestei societaţi trăiau într-o stare de sănătate foarte bună până la 100 de ani sau mai mult, nu aveau părul alb şi nu şi-au pierdut niciodată dinţii. În cele din urmă a aflat că oamenii consumau apă din făntânile în care cădeau fructe Goji.” (sursa: internet)

GojiCu informaţia asta m-au omorât, mi-a venit să spun că mie mi-au crescut doi dinţi în plus de când iau Goji, doar pentru că le ţin la birou, dar parcă ar fi prea gogonată. Le cumpăr şi le consum în continuare, aşteptând să mi se înnegrească părul.

CĂTINA (ALBĂ?). Nu ştiu de ce se numește cătină albă căci e de fapt portocalie, dar sunt mai multe mistere ale lumii pe care nu le înțeleg. Este favorita mea, o consum de anul trecut în fiecare sezon friguros, cam din octombrie până în martie. Are atâtea calităţi, că vă trimit pe internet să le căutaţi. Antioxidant, vitamina C colcăie, multiminerale, vitamine, uleiuri.

Am încercat forma uscată, nu prea m-a încântat. Măcinată şi amestecată cu miere, rămâne însă cu un gust care nu mi-a mers la inimă şi îmi dă senzaţia că am lins o plită încinsă. În varianta ceai cu fructe uscate are în continuare un gust care nu îmi place, dar am perseverat pe principiul că medicamentele au în general un gust mai neplăcut decât alimentele.

Altă variantă a fost  un amestec de sirop cu fructe crude de cătină, păstrat la rece, am încercat şi varianta de congelare, care se pare că duce la pierderea vitaminei C.

Oricum, iarna trecută nici măcar nu am strănutat, nici gând măcar de un pui de răceală. Am cumpărat degeaba batiste. În 2012 am încercat varianta cu fructe proaspete, apoi cu fructe congelate, dar am tras o răceală la sfârşit de noiembrie de am tuşit non-stop două săptămâni. Asta mi-a cam zdruncinat încrederea în panaceu, dar consum în fiecare dimineaţă cătină zdrobită amestecată cu miere şi are un efect energizant. Zic eu.

Aştept o ofertă de sponsorizare pentru consumul de Noni, ca să mă pun un pic pe picioare.

Panaceul alternativ la toate aceste miracole ale naturii, vă spun eu că am avut lucrări la Zalău vreo trei ani, recomandat pentru dureri de cap, de burtă, de stomac, de dinţi, răceală (uz intern, dar cred ca poate fi folosit cu succes  şi pentru ventuze – uz extern), hiper- și hipotensiune, colesterol mărit etc, care se poate administra atât în tratamentul formelor acute cât şi preventiv, în doze mici, că e plin de mărgele, este pălinca.

Dacă vă opreşte vreun politist de la circulaţie şi abia aţi luat o doză, îi spuneţi că aşa v-am recomandat eu şi că era o urgenţă medicală. Poate vă crede şi vă iartă.

O variantă prescurtată, din considerente de spațiu, a acestui text a apărut în revista Alerg #10.
Revista Alerg este disponibilă de acum și online, la cerere.

Comments

comments

Previous post

Un vis înghețat

Next post

Sunt leneșă, dar mă tratez

Alerg.ro

Alerg.ro

4 Comments

  1. Hadrian
    februarie 5, 2013 at 9:53 am

    Valeu, nu am mai ras asa niciodata citind un articol pe tema nutritiei. Da sa stii ca ti-a scapat o samanta din recensamant. Pentru confruntarea cu Arnulfo poti incerca o cura cu seminte de floarea soarelui, de-alea mici si negre de care consuma si Margelatu. Daca lui ii mergea asa de bine cu soldatii lui Bibescu, te pomenesti ca o fi ceva si de capul lor. Si daca nu-l vei putea depasi in timpul cursei, macar iti vor da puteri sa-i tragi o mama de bataie, tot in stil Margelatu.

  2. adrian
    februarie 7, 2013 at 5:00 am

    Si nici nu stii ce proprietati minunate au semintele de floarea soarelui, ca abia am primit un e-mail tematic.
    Conform studiilor facute de cercetatorii britanici de la Universitatea Beerwood, s-a constatat ca si consumul de bere aduce o droaie de beneficii, in deplina concordanta si completare cu studiile cercetatorilor italieni de la Facultatea di Chianti, care au demonstrat ca si consumul regulat de vin rosu este o adevarata sursa de antioxidanti, vitamine si minerale.
    Aceste studii cred ca au fost citite si de catre o minoritatea a muncitorilor cu care am lucrat de-a lungul timpului, care credeau sincer in ele.

  3. februarie 10, 2013 at 4:21 am

    […] încerca poate o cură cu seminţe. Cum a fost cura de seminţe a lui Adrian Mila puteţi citi pe alerg.ro. Nu uitaţi că puteţi să vă abonaţi la revista […]

  4. februarie 18, 2013 at 9:56 am

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *